 | as |
|
| Confrunta [ con-frun-ta ] VEZI SINONIME PENTRU confrunta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a confrunta confrunt în mai multe dicționareDefinițiile pentru a confrunta confrunt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a confrunta (forma la infinitiv) A confrunta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTÁ, confrúnt, verb I. tranzitiv A pune față în față două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru a le verifica. A confrunta copia cu originalul. ▭ Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. vezi 89. Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. vezi 105. • (juridic) A pune față în față două sau mai multe persoane spre a vedea dacă spusele lor concordă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru confrunta: confruntá [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 187 / V: confruntaronconfrunta / prezentul indicativ: confrúnt și nrc confruntatéz / Etimologie: franceza confronter] 1 verb tranzitiv: A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 verb tranzitiv: A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3 verb reflexiv: A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTÁ verb I. trecut A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (juridic) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrúnt. / conform limba franceza confronter, italiana , limba latină medievală confrontare < con – cu, frons – frunte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTÁ verb I. trecut 1. (juridic) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. reflexiv a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< limba franceza confronter, latina confrontare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTÁ, confrúnt, verb I. 1. tranzitiv A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. tranzitiv A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. reflexiv A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din limba franceza confronter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTÁ, confrúnt, verb I. tranzitiv 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. reflexiv A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din limba franceza confronter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONFRUNTA confrunt: A CONFRUNTÁ confrúnt tranzitiv 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) juridic (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /<fr. confronter, latina confruntare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONFRUNTA: CONFRUNTA verb 1. a compara, (învechit) a protocoli, a semui. (confrunta între ele două lucruri și stabilește asemănările.) 2. a se înfrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se confrunta mîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru confrunta: confruntá (-t, -át), verb – 1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. în franceză confronter, asimilat la frunte. Forme diferite ale cuvantului confrunta: confrunta-t confrunta-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru confrunta: confruntá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu confrúnt, persoana a treia singular: el / ea și plural confrúntă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru confrunta: confruntá (a confrunta) verb, indicativ prezent 3 confrúntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONFRUNTA CONFRUNT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL confrunta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului confrunta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vezi 187 / V: confruntaronconfrunta / prezentul indicativ: confrúnt și nrc confruntatéz / Etimologie: franceza confronter] 1 verb tranzitiv: A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. Confrunta între ele două lucruri și stabilește asemănările. Echipele de fotbal se confrunta mîine. Confruntá a confrunta verb, indicativ prezent 3 confrúntă. |
GRAMATICA cuvântului confrunta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului confrunta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul confrunta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE confrunta? Vezi cuvântul confrunta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul confrunta?[ con-frun-ta ] Se pare că cuvântul confrunta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL confrunta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în număr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul confrunta se conjugă: ei ele confrúntă
