eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a conduce conduc


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Conduce [ con-du-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU conduce PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a conduce conduc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a conduce conduc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a conduce
Verbul: a conduce (forma la infinitiv)
A conduce conjugat la timpul prezent:
  • eu conduc
  • tu conduci
  • el ea conduce
  • noi conducem
  • voi conduceți
  • ei ele conduc
VEZI VERBUL a conduce CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDUCE verb

1. a cîrmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (învechit și popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a conduce cu faimă Moldova.)

2. a administra, a cîrmui, a gospodări, (învechit și popular) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (învechit) a isprăvnici, a ocîrmui. (conduce treburile publice.)

3. a comanda, (învechit) a povățui. (conduce armata.)

4. a prezida, (învechit) a președea, a prezidui. (Cine conduce ședința?)

5. a dirija, (rar) a dirigui. (conduce o întreprindere.)

6. a (se) călăuzi, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (învechit) a (se) povățui. (După ce principii se conduce?)

7. a călăuzi, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (învechit) a tocmi. (O conduce pe drumul cel bun.)

8. a călăuzi, a duce, a ghida, a îndruma. (O conduce prin muzee.)

9. a călăuzi, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (învechit) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a conduce în viață.)

10. a acompania, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (regional) a întroloca. (Îl conduce pînă la poartă.)

11. a duce, a purta. (Îl conduce de mînă.)

12. a dirija, (învechit) a povățui. (conduce o navă.)

13. a șofa. (conduce excelent.)

14. a mîna, (rar) a mînui. (conduce pluta, trăsura, caii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CONDUCE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDÚCE, condúc, verb

III.

1. tranzitiv A îndruma un grup constituit de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate, avînd întreaga răspundere din domeniul respectiv. Răscoala țărănească [a lui Horia] nu a reușit, pentru că nu exista pe atunci o clasă socială care s-o conducă. istorie R.P.R. 279.
       • figurat A dirija (o discuție), a supraveghea (desfășurarea unei dezbateri). Responsabilul grupei sindicale a condus discuțiile în ședință.

2. reflexiv (Cu determinări introduse prin prepoziție «după») A se orienta, a se purta, a se comporta. În lupta pentru construirea socialismului, partidele comuniste și muncitorești din țările de democrație populară se conduc după geniala învățătură leninist-stalinistă despre industrializarea socialistă. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2372.

3. tranzitiv A însoți pe cineva (arătîndu-i drumul). La plecare m-a condus pînă la poartă. IBRĂILEANU, A. 93. Portarul... îl conduse dinaintea starețului. NEGRUZZI, S. I 219.

4. tranzitiv (Cu privire, la vehicule, în special la automobile sau tractoare) A dirija mersul, mișcarea. (absolut) A început să învețe a conduce? C. PETRESCU, C. vezi 230.

– Forme gramaticale: perfectul simplu condusei, participiu condus.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

conduce
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conduce:
condúce [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 219 / prezentul indicativ: condúc / Etimologie: lat conducere] 1 verb tranzitiv: A însoți. 2 verb tranzitiv: (Îlv) A conduce la poliție (sau la închisoare) A aresta. 3 verb tranzitiv: (îe) A conduce la altar A lua în căsătorie. 4 verb tranzitiv: A călăuzi. 5 verb tranzitiv: A fi în fruntea unui grup de oameni, a unei instituții, organizații etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. 6 verb tranzitiv: (Fig) A dirija o discuție, o dezbatere. 7 verb tranzitiv: A șofa. 8 verb tranzitiv: A introduce apa, gazul în locuințe, prin instalații sau conducte (2). 9 verb tranzitiv: A duce. 10 verb reflexiv: A se orienta după anumite norme, principii etc.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONDUCE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDÚCE verb

III.

1. trecut A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate etc., având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv.
♦ (figurat) A dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.

2. reflexiv A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etc.).

3. trecut A călăuzi, a însoți pe cineva (arătându-i drumul).

4. trecut A dirija mișcarea, mersul unui vehicul. [P.i. condúc, perfect simplu -dusei, participiu -dus. / < latina conducere].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

conduce
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru conduce:
condúce (condúc, condús), verb –

1. A îndruma un grup de oameni, o instituție. –

2. A dirija. –

3. A însoți pe cineva. –

4. (reflexiv) A se comporta. latina conducere (secolul XIX), cu accepțiile limba franceza conduire.

– derivat conducător, substantiv masculin (director, căpetenie, șef); conducătorie, substantiv feminin (conducere, șefie); conductor, substantiv masculin (căpetenie, călăuză), din limba franceza conducteur; conductă, substantiv feminin (țeavă, țevărie), format pe baza limba franceza conduite; conduită, substantiv feminin (conduită; comportament), din limba franceza conduite; conductibil, adjectiv, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului conduce: condúc condú
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A CONDUCE conduc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONDUCE conduc:
A CONDÚCE condúc tranzitiv

1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de șef; a orienta, stând în frunte; a dirija.

2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a acompania.

3) (persoane) A însoți pe parcursul unui drum (din politețe, pentru siguranță etc.); a petrece.

4) (vehicule) A face să meargă într-o anumită direcție (printr-o acțiune continuă).

5) figurat (discuții) A supraveghea în calitate de responsabil. /<lat. conducere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONDUCE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDÚCE, condúc, verb

III.

1. tranzitiv A îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.
♦ figurat A dirija o discuție, o dezbatere etc.

2. reflexiv A se orienta după..., a se comporta după...

3. tranzitiv A însoți pe cineva.

4. tranzitiv A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc.

5. fizică (Despre corpuri) A transmite un fluid, o cantitate de căldură, de electricitate etc. [perfectul simplu condusei, participiu condus]

– Din latina conducere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONDUCE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDÚCE, condúc, verb

III.

1. tranzitiv A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.
♦ figurat A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.

2. reflexiv A se orienta după..., a se comporta după...

3. tranzitiv A însoți pe cineva.

4. tranzitiv A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. [perfectul simplu conduséi, participiu condus]

– Din latina conducere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONDUCE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUCE:
CONDÚCE verb

I. trecut

1. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație.
       • (sport) a fi în fruntea clasamentului.

2. (figurat a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.

3. a acompania, a însoți pe cineva.

4. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa.

II. reflexiv a se comporta, a se orienta (după). (< latina conducere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

conduce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conduce:
condúce (a conduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele condúc, persoana întâi plural: noi condúcem, persoana a doua plural: voi condúceți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu conduséi, persoana întâi plural: noi condúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu condú, negație nu condúce; participiu condús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

conduce
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conduce:
conduce vezi

1. a aduce cu sine, a mâna;

2. a însoți pe cineva (din onoare sau siguranță);

3. figurat a dirija: a conduce un atac;

5. a se purta.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

conduce
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conduce:
condúce verb → duce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CONDUCE CONDUC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conduce
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ștefan cel Mare a conduce cu faimă Moldova.
Conduce treburile publice.
Conduce armata.
Cine conduce ședința? 5.
Conduce o întreprindere.
După ce principii se conduce? 7.
O conduce pe drumul cel bun.
O conduce prin muzee.
L-a conduce în viață.
Îl conduce pînă la poartă.
Îl conduce de mînă.
Conduce o navă.
Conduce excelent.
Conduce pluta, trăsura, caii.
2 verb tranzitiv: Îlv A conduce la poliție sau la închisoare A aresta.
3 verb tranzitiv: îe A conduce la altar A lua în căsătorie.
Ștefan cel Mare a conduce cu faimă Moldova.
Condúce a conduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele condúc, persoana întâi plural: noi condúcem, persoana a doua plural: voi condúceți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu conduséi, persoana întâi plural: noi condúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu condú, negație nu condúce; participiu condús.

GRAMATICA cuvântului conduce?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conduce.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conduce poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul conduce sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE conduce?
Vezi cuvântul conduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conduce?
[ con-du-ce ]
Se pare că cuvântul conduce are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conduce

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pe după cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cafea turcească cu caimac
persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei
pe după gât, la ceafă
a fi foarte sărac, a nu avea nimic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app