 | as |
|
| Condamna [ con-dam-na ] VEZI SINONIME PENTRU condamna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a condamna condamn în mai multe dicționareDefinițiile pentru a condamna condamn din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a condamna (forma la infinitiv) A condamna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNÁ, condámn, verb I. tranzitiv 1. A osîndi, printr-o sentință judecătorească, a supune unei pedepse, a pronunța o pedeapsă împotriva cuiva. A condamna pe cineva la închisoare. ▭ Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276. De ce-i condamnat Vișan? – întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146. 2. A exprima o dezaprobare severă (față de cineva sau ceva); a blama, a veșteji. Războită este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. 3. (Cu privire la un bolnav) A considera că nu mai are nici o scăpare. Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNA verb 1. (juridic) a osîndi, a pedepsi, (învechit și regional) a judeca, (învechit) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a condamna la doi ani închisoare.) 2. a blama, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. (Opinia publică a condamna gestul lui necugetat.) 3. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (popular) a osîndi. (M-a condamna la inactivitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNÁ, condámn, verb I. tranzitiv 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din limba franceza condamner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNÁ, condámn, verb I. tranzitiv 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din limba franceza condamner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONDAMNA condamn: A CONDAMNÁ condámn tranzitiv 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acțiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranță de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) învechit (uși, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, latina condemnare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNÁ verb trecut 1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< limba franceza condamner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNA: CONDAMNÁ verb I. trecut 1. A pronunța o hotărâre de pedepsire; a osândi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrânge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o ușă etc.). [P.i. condámn. / < limba franceza condamner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condamna: condamna verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / V: (înv) condamnademcondamna / prezentul indicativ: condámn / Etimologie: franceza condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentință judecătorească. 2 A dezaproba. 3 A constrânge. 4 A considera pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5 A bloca. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru condamna: condamná (condámn, condamnát), verb – 1. A pronunța o condamnare. – 2. A învinui, a blama. – 3. A bloca. latina condemnare (secolul XIX), cu vocalismul din limba franceza condamner. – derivat condamnabil, adjectiv (reprobabil); condamnați(un)e, substantiv feminin (condamnare). Forme diferite ale cuvantului condamna: condámn conda Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condamna: condamná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu condámn, persoana a treia singular: el / ea și plural condámnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condamna: condamná (a condamna) verb, indicativ prezent 3 condámnă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONDAMNA CONDAMN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condamna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condamna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a condamna la doi ani închisoare. Opinia publică a condamna gestul lui necugetat. M-a condamna la inactivitate. 1865 URICARIUL X, 373 / V: înv condamnademcondamna / prezentul indicativ: condámn / Etimologie: franceza condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentință judecătorească. L-a condamna la doi ani închisoare. Condamná a condamna verb, indicativ prezent 3 condámnă. |
GRAMATICA cuvântului condamna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condamna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condamna poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condamna? Vezi cuvântul condamna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condamna?[ con-dam-na ] Se pare că cuvântul condamna are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condamna |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face abstracție de?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul condamna se conjugă: ei ele condámnă
