 | as |
|
| Concura [ con-cu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU concura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a concura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a concura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a concura (forma la infinitiv) A concura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURÁ, concurez, Vb. I. intranzitiv 1. (În orînduirea capitalistă) A lupta pentru întîietate în comerț, a se lua la întrecere (cu alte întreprinderi) pentru a vinde mai mult, pentru a atrage o clientelă mai numeroasă; a face concurență. O firmă concurează cu alta. • tranzitiv Un negustor concurează pe altul. • reflexiv reciproc. Industriașii se concurează unii pe alții. 2. A participa la un concurs, a se sili să întreacă, să depășească pe cineva pentru, a obține întîietatea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONCURA: A CONCURÁ a concuraéz 1. intranzitiv 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranzitiv (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, latina concurrere Forme diferite ale cuvantului a concura: a concuraéz a concura1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru concura: concurá (-réz, -át), verb – 1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Variante (învechit) concurge. latina concurrere, limba franceza concourir; variantă a fost asimilată artificial, cu a curge. – derivat concurent, substantiv masculin; concurență, substantiv feminin; concurs, substantiv neutru, din limba franceza concours. Forme diferite ale cuvantului concura: -réz concura-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURÁ, concurez, verb I. 1. intranzitiv A participa la un concurs. 2. intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din limba franceza concourir, latina concurrere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURÁ, concurez, verb I. 1. intranzitiv A participa la un concurs. 2. intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din limba franceza concourir, latina concurrere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURÁ verb I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., reflexiv, trecut A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < latina concurrere, conform limba franceza concourir, concurrencer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concura: concurá verb (a tinde spre), indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concúră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) indicativ prezent persoana întâi singular: eu concuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural concureáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural concuréze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concura: concurá [Atestat: RUSSO, S. 53 / prezentul indicativ: concuraréz / Etimologie: franceza concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre același rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-și) face concurență (3) Si: a rivaliza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURÁ verb I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., reflexiv, trecut a(-și) face concurență în comerț. (< limba franceza concourir, latina concurrere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURA: CONCURA verb 1. a candida, (rar) a compeți, (învechit) a concurge. (concura pentru ocuparea unui post.) 2. a rivaliza. (Produsele noastre concura pe cele străine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concura: concurá2 (a concura) (a participa la un concurs, a face concurență) verb, indicativ prezent 3 concureáză; conjunctiv prezent 3 să concuréze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concura: concurá1 (a concura) (a tinde spre) verb, indicativ prezent 3 concúră; conjunctiv prezent 3 să concúre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONCURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A CONCURÁ concuraéz 1. 53 / prezentul indicativ: concuraréz / Etimologie: franceza concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs 1-4. Concura pentru ocuparea unui post. Produsele noastre concura pe cele străine. Concurá2 a concura a participa la un concurs, a face concurență verb, indicativ prezent 3 concureáză; conjunctiv prezent 3 să concuréze. Concurá1 a concura a tinde spre verb, indicativ prezent 3 concúră; conjunctiv prezent 3 să concúre. |
GRAMATICA cuvântului concura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concura? Vezi cuvântul concura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concura?[ con-cu-ra ] Se pare că cuvântul concura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi dat dispărut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul concura se conjugă: ei ele concúră
