 | as |
|
| Concede [ con-ce-de ] VEZI SINONIME PENTRU concede PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a concede conced în mai multe dicționareDefinițiile pentru a concede conced din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a concede (forma la infinitiv) A concede conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concede: concéde verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / prezentul indicativ: concedeéd, (rar) concededéz / Etimologie: franceza concéder] 1 (Înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda. 2 (Liv) A încuviința. 3 (Înv; subiectul este un stat, oraș etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru concede: concéde (-d, -cés), verb – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. în franceză concéder. Participiul nu se folosește. – derivat concediu, substantiv neutru, din limba franceza congé, italiana congedo, contaminat cu concede; concedia, verb; concesie, substantiv feminin, din limba franceza concession. Forme diferite ale cuvantului concede: concede-d -cés Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concede: concéde (a concede) (livresc) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent 3 să conceádă; gerunziu concedấnd (nu se folosește la perfectul simplu, m.m.c.p., participiu, forme compuse cu participiu) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE verb III. trecut A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conjuncție -ceadă. / < limba franceza concéder, conform italiana , latina concedere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concede: concéde verb, indicativ prezent l singular și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural conceádă; gerunziu concedând (neîntrebuințat la timpuri trecute) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE verb trecut a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru concede: concede verb vezi ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONCESIONA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (livresc) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din limba franceza concéder. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (livresc) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din limba franceza concéder. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONCEDE conced: A CONCÉDE concéd tranzitiv livresc (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONCEDE CONCED' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A CONCEDE conced Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a concede conced dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1848 URICARIUL X, 1/5 / prezentul indicativ: a concede concedéd, rar a concede conceddéz / Etimologie: franceza concéder] 1 Înv A nu mai opune nici o împotrivire Si: a ceda. Concéde a a concede conced livresc verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent 3 să conceádă; gerunziu concedấnd nu se folosește la perfectul simplu, m. |
GRAMATICA cuvântului A CONCEDE conced? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a concede conced. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A CONCEDE conced poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concede? Vezi cuvântul concede desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concede?[ con-ce-de ] Se pare că cuvântul concede are trei silabe |