 | as |
|
| Compromite [ com-pro-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU compromite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a compromite compromit în mai multe dicționareDefinițiile pentru a compromite compromit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a compromite (forma la infinitiv) A compromite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMÍTE, compromít, verb III. tranzitiv 1. A-l pune (pe cineva) într-o lumină nefavorabilă, a face să-și piardă buna reputație, a da de rușine; a discredita. Nu te mai iau... cu mine. Mă campromiți. C. PETRESCU, C. vezi 116. Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214. Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. Hristos II 256. • reflexiv Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100. 2. A primejdui; a strica, a distruge., Seceta poate, compromite recolta. – Forme gramaticale: perfectul simplu compromisei, participiu compromis. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMITE verb 1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea compromite cauza revoluției.) 2. a batjocori, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (figurat) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (regional figurat) a pricăji. (Încerca să-i compromite memoria.) 3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile compromite recolta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMÍTE, compromít, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. tranzitiv A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [perfectul simplu compromiséi, participiu compromis] – Din limba franceza compromettre, latina compromittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMÍTE, compromít, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. tranzitiv A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [perfectul simplu compromiséi, participiu compromis] – Din limba franceza compromettre, latina compromittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compromite: compromíte [Atestat: NEGRUZZI, S. I. 222 / V: compromitetá, compromitementá / prezentul indicativ: compromít / Pt: compromiteis / Etimologie: franceza compromettre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să-și piardă (sau a-și pierde) buna reputație Si: a (se) discredita, a se deochia, a se arăta. 3 verb tranzitiv: A pricinui un rău. 4 verb tranzitiv: A distruge. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMÍTE verb III. 1. trecut, reflexiv A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. trecut A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromít, perfect simplu -isei, participiu -is. / < latina compromittere, conform limba franceza compromettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMPROMITE compromit: A COMPROMÍTE compromít tranzitiv 1) (persoane, cauze etc.) A face să se compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, latina compromittere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPROMITE: COMPROMÍTE verb I. trecut, reflexiv a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. trecut a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, limba franceza compromettre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compromite: compromíte (a compromite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compromít, persoana întâi plural: noi compromítem; conjunctiv prezent 3 să compromítă; participiu compromís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compromite: compromíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compromít; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural compromítă; participiu compromís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COMPROMITE COMPROMIT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compromite Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compromite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu putea compromite cauza revoluției. Încerca să-i compromite memoria. Ploile compromite recolta. 222 / V: compromitetá, compromitementá / prezentul indicativ: compromít / Pt: compromiteis / Etimologie: franceza compromettre] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație Si: a se discredita, a se deochia, a se arăta. Nu putea compromite cauza revoluției. Ploile compromite recolta. Compromíte a compromite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compromít, persoana întâi plural: noi compromítem; conjunctiv prezent 3 să compromítă; participiu compromís. |
GRAMATICA cuvântului compromite? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compromite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compromite poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE compromite? Vezi cuvântul compromite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compromite?[ com-pro-mi-te ] Se pare că cuvântul compromite are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compromite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mai alaltăseară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
