 | as |
|
| Combină [ com-bi-nă ] VEZI SINONIME PENTRU combină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a combina combin în mai multe dicționareDefinițiile pentru a combina combin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a combina (forma la infinitiv) A combina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ, combine, substantiv feminin 1. Mașină complexă, de obicei acționată de un tractor, folosită ca mijloc perfecționat de muncă înagricultura mecanizată, care îndeplinește simultan mâi multe operații: seceratul, treieratul și selecționatul recoltei, adunînd boabele în saci, iar paiele în grămezi; părțile ei principale sînt: un aparat de tăiat, vîrtelniță, transportor, ventilator și site. Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46. 2. Mașină care execută simultan munca de tăiere a straturilor carbonifere, de spargere și de încărcare a cărbunilor. Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combină: combínă substantiv feminin [Atestat: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: combinabáin sn, combinabáină snf / Plural: combinane / Etimologie: eg combine, rs кoмбaинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 (Îs) combina minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (Îs) combina muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (Îas) Sistem audio. 5 (Îs) combina frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ, combine, substantiv feminin Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. • Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. [Variante: combáină substantiv feminin] – Din limba engleză combine. conform limba rusă kombain. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ, combine, substantiv feminin Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. • Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Variante: combáină substantiv feminin] – Din limba engleză combine. conform limba rusă kombain. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINÁ, combín, verb I. tranzitiv 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. • reflexiv Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ combinae forme Mașină complexă care îndeplinește într-un proces tehnologic mai multe operații. • combina agricolă mașină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). combina minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea și încărcarea minereurilor și rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine Forme diferite ale cuvantului combina: combinae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ substantiv feminin Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [plural -ne, variantă combaină substantiv feminin / < limba engleză combine, limba rusă kombain]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINÁ, combín, verb I. 1. tranzitiv A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (familial) A plănui, a chibzui. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din limba franceza combiner, latina combinare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru combina: combiná [Atestat: GHEREA, ST. Hristos II 299 / prezentul indicativ: combinabín, (înv) combinanéz / Etimologie: franceza combiner] 1 verb tranzitiv: A îmbina lucruri. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 verb tranzitiv: (Fam) A plănui. 5 verb reflexiv: (Fam) A avea o relație cu cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINÁ, combín, verb I. 1. tranzitiv A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (familial) A plănui, a chibzui. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din limba franceza combiner, latina combinare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru combina: combiná (combín, combinát), verb – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. în franceză combiner. – derivat combinabil, adjectiv; combinați(un)e, substantiv feminin (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, substantiv neutru, din limba franceza combinaison; combinagiu, substantiv masculin (argotic, crai, muieratic). Forme diferite ale cuvantului combina: combín combin Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINA verb 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum combina aceste elemente?) 2. a (se) armoniza, a (se) asorta, a merge, a (se) potrivi, (popular și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se combina bine cu albul.) 3. a amesteca. (combina mai multe substanțe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMBINA combin: A COMBINÁ combín tranzitiv 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, latina combinare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINĂ: COMBÍNĂ substantiv feminin mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații. • combina muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINÁ verb I. trecut A îmbina, a împreuna. ♦ trecut, reflexiv A (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. [P.i. combín. / < limba franceza combiner, conform italiana , latina combinare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMBINA: COMBINÁ verb I. trecut a îmbina, a împreuna. • (familial) a plănui în gând; a urzi. II. trecut, reflexiv a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru combina: combina, combin vezi r. 1. a avea o relație intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva) Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combina: combiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu combín, persoana a treia singular: el / ea și plural combínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru combină: combínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat combínei; plural combíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combină: combínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat combínei; plural combíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru combina: combiná (a combina) verb, indicativ prezent 3 combínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COMBINA COMBIN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL combina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului combina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA ms / V: combinabáin sn, combinabáină snf / Plural: combinane / Etimologie: eg combine, rs кoмбaинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 Îs combina minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 Îs combina muzicală Set de aparate tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere montate într-un corp comun. 5 Îs combina frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator. COMBÍNĂ combinae forme Mașină complexă care îndeplinește într-un proces tehnologic mai multe operații. • combina agricolă mașină care execută simultan mai multe lucrări agricole secerat, treierat etc. Combina minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea și încărcarea minereurilor și rocilor. Hristos II 299 / prezentul indicativ: combinabín, înv combinanéz / Etimologie: franceza combiner] 1 verb tranzitiv: A îmbina lucruri. Cum combina aceste elemente? 2. Albastrul se combina bine cu albul. Combina mai multe substanțe. Combiná a combina verb, indicativ prezent 3 combínă. |
GRAMATICA cuvântului combina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului combina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul combina poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE combină? Vezi cuvântul combină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul combină?[ com-bi-nă ] Se pare că cuvântul combină are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL combina Inţelegi mai uşor cuvântul combina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Combină agricolă = mașină autopropulsată care execută simultan mai multe lucrări agricole Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează Combină muzicală = set de aparate tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio Combină agricolă = mașină autopropulsată care execută simultan mai multe lucrări agricole Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează Combină muzicală = set de aparate tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere montate într-un corp comun; sistem audio a combina combin muzicală = set de aparate tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere montate într-un corp comun |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL combina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-l trage ața la ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul combina se conjugă: ei ele combínă
