 | as |
|
| Comandă [ co-man-dă ] VEZI SINONIME PENTRU comandă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a comanda în mai multe dicționareDefinițiile pentru a comanda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a comânda (forma la infinitiv) A comânda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ, comenzi, substantiv feminin 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. Comanda răsună tare, în liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 138. Urmă comanda scurtă. SAHIA, N. 37. • (Poetic) Ca la comanda unei baghete, pete mari din verdele pădurii s-au desprins din arbori. BOGZA, C. O. 158. • Metodă de comandă = metodă nejustă, folosită de unii responsabili care iau decizii personale și le impun fără a consulta pe membrii colectivului și fără a-i convinge de importanța sarcinilor pe care aceștia tribuie să le îndeplinească. Ton de comandă = ton poruncitor, netovărășesc (folosit de cei care înlocuiesc munca de lămurire prin porunci). • Expresia: La comandă = a) la porunca, la cererea altuia; b) (mai ales în legătură cu verbele «a plînge» sau «a rîde») la momentul dorit, în mod prefăcut, fără motiv justificat. Plînge la comandă. Rîde la comandă. 2. Conducere a unei unități militare terestre, navale sau aeriene. I s-a încredințat comanda. • Post de comandă = locul unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. • Expresia: A lua comanda vezi lua. A-i lua (cuiva) comanda vezi lua. ♦ Postul unde stă ofițerul comandant al unui vapor. E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, la comandă, cum privește... infinitul mării, atent la orice zgomot. DUNĂREANU, CH. 56. După ce vaporul se punea greoi în mișcare, el, de sus de la comandă, își arunca ochii spre mal. BART, 43. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. • (Post de) comandă = loc unde sînt concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic. Bozan s-a urcat sus... la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33. ♦ (Concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. S-au blocat comenzile avionului. 4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc. În două luni... s-au repetat cîteva comenzi de marfă. SAHIA, N. 109. • locuțiune adjectiv De comandă = (în opoziție cu gata) care este sau a fost executat după indicațiile date de client. Pîn-atunci pictorii noștri vor continua de a face portrete, sculptorii-busturi de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ Cerere a unei consumații într-un local. Căruțași și hamali... înnoind comanda cu fundul sticlei izbit în masă: Băiete! C. PETRESCU, Î. II 158. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandă: comándă1 substantiv feminin [Atestat: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/1 / V: (înv) -méncomanda, comandaméndie / Plural: comandaménzi, (înv) comandade, comandamănzi Etimologie: ger Kommando, franceza commande, pn komenda] 1-2 Ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu. 3 (Îs) Metodă de comanda Impunere a unei decizii personale colaboratorilor, fără a-i consulta în prealabil pe aceștia. 4 Autoritate superioară exercitată de cineva, în special de un șef militar. 5 (Înv; îs) "da supremă Statul Major. 6 (Reg) Post de pază la graniță. 7 (Înv; îe) A fi de comanda A fi de strajă la graniță. 8 Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 9 (Îla) De comanda Executat după indicațiile date de client. 10 (Îlav) La comanda La cererea cuiva. 11 (Îal) La momentul potrivit. 12 (Îal) Intenționat. 13 (Îal) Fără tragere de inimă. 14 (Teh) Operație manuală, semiautomată (sau automată), prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. 15 (Îs) Post de comanda Loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. 16 (Îas) Loc unde stă comandantul trapelor și de unde transmite comanda operațiilor. 17 (Îs) Punct sau tablou de comanda Loc de unde se execută comenzile și se controlează funcționarea unui sistem tehnic. 18 Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 19 (Ban) Primărie. 20 (Buc; iuz) Grajduri pentru creșterea cailor de rasă. 21 (Reg) Șopron mare. 22 (Reg) Baracă de scânduri făcută de plugar la marginea terenului cultivat de el, în care își ține uneltele sau în care doarme. 23 (Top; reg) Loc pe culmile dealurilor și munților unde inginerii pun cruci ca puncte fixe. 24 (Buc; iuz) Femeie desfrânată. 25 (Reg) Morgă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMANDĂ ansamblu sau dispozitiv tehnic care acționează asupra unei aeronave. Există: comandă de zbor, fiecare dintre mecanismele acționate de pilot prin care se transmit diferitelor suprafețe de comandă (eleroane, ampenaje) pozițiile necesare cu ajutorul manșei, a palonierelor, a voleților etc. (vezi); comandă automată, dispozitiv de diferite lungimi utilizat pentru deschiderea parașutelor imediat după părăsirea aeronavei, fiind alcătuită din: carabină metalică (se atașează cablului central al avionului), o funie textilă și un cablu metalic prevăzut cu ace de siguranță metalice; comandă falsă, dispozitiv pentru simularea deschiderii manuale utilizat pe timpul executării lansărilor automate cu parașuta în vederea pregătirii parașutistului la lansările cu cădere liberă. Comanda falsă este asemănătoare comenzii manuale (vezi), cu deosebirea că acele de siguranță sunt înlocuite de un ochet; comanda manuală, dispozitiv pentru deschiderea comandată a parașutei de către parașutist în timpul căderii libere. Comanda manuală este alcătuită dintr-un mâner metalic sau din mase plastice și cablu de oțel prevăzut cu ace de siguranță metalice. La ultimele generații de parașute comanda manuală este formată dintr-o bilă și un cablu din mase plastice sau este înlocuită cu parașuta extractoare (vezi) în sistem top etc. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ, comenzi, substantiv feminin 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. • Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. • Expresia: La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. • Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. • Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. • locuțiune adjectiv De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din limba franceza commande. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ, comenzi, substantiv feminin 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. • Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. • Expresia: La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. • Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. • Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. • locuțiune adjectiv De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din limba franceza commande. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ, cománd, verb I. tranzitiv 1. (termen militar) A da ordin sau semnal pentru executarea unei mișcări, a unei dispoziții etc; a avea comanda unei unități. Unde e acuma puternica mărire Din verb reflexiv:emea cînd a țării eroică oștire în lupte uriașe Buzeștii comanda? ALEXANDRESCU, P. 145. • reflexiv impersonal Se comandă drepți. SAHIA, N. 120. • intranzitiv Iar ai început să comanzi? El își făcuse datoria, luptase fără nici o slăbiciune, comandase fără nici o șovăială. C. PETRESCU, î. I 194. Ia drepți cînd îți comand. SAHIA, N. 53. ♦ A porunci, a ordona. S-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100. 2. A face sau a da o comandă, a dispune ca cineva să efectueze o lucrare, să facă un serviciu, să confecționeze ceva. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statuia încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îl Comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. ♦ A cere o consumație într-un local. Arată energie doar cînd comandă o sticlă de vin. C. PETRESCU, Î. II 188. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru comanda: comandá (cománd, comandát), verb – A ordona, a da un ordin. – Variante (Transilvania) comînda, (învechit), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. în franceză commander. – derivat comandă, substantiv feminin (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucovina, prostituată), din germana Kommando, înainte de poloneză komenda (secolul XVIII); comenduială, substantiv feminin (ordin), secolul XVIII; comenduire, substantiv feminin (comandă); comandant (variantă învechit comendant), substantiv masculin (șef militar), din limba franceza commandant, și înainte din poloneză, limba rusă komendant, secolul XVII; comîndaș (variantă comanduitor), substantiv masculin (comandant, șef), secolul XVIII; comandor, substantiv masculin (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, substantiv neutru (comandă, poruncă; ordin de executare), din limba franceza commandement; comandatură, substantiv feminin (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din germana Kommandatur; comandorie, substantiv feminin, din limba franceza commanderie; comandir, substantiv masculin (învechit, comandant), din limba rusă komandir. conform dubletul comînda. Forme diferite ale cuvantului comanda: cománd comand Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ substantiv feminin 1. ordin, dispoziție, poruncă. • ton de comanda = ton poruncitor. 2. conducere a unei unități militare. • post de comanda = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări. 3. acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuării ei. • dublă comanda = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile. ♦ (informatică) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator. 4. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandată. • de comanda = executat după indicațiile clientului. 5. (marină) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc. 6. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea. ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ comandaénzi forme 1) Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizați; ordin; poruncă. A da comanda. • Ton de comanda ton poruncitor. La comanda la cererea și după dorința unui superior. 2) Funcție de conducere militară. • A lua comandaanda a fi numit la conducerea unei acțiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operație prin care se manevrează un sistem tehnic. comanda programată. comanda manuală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcționarea ansamblului. • Semnal de comanda semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfășurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de comanda placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzii] /<fr. commande Forme diferite ale cuvantului comanda: énzi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMÁNDĂ substantiv feminin 1. Ordin, poruncă. • Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. • Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. • De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (marină) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [plural -enzi, -de. / < limba franceza commande, germana Kommando]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comanda: comanda verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (Mol; Înv) comandamencomanda / prezentul indicativ: cománd, (Trs; îvr) comandaéz / Etimologie: franceza commander, it commandare, ger kommandieren] 1 A ordona Si: (înv) comandarisi (1). 2 (Mil) A da un ordin sau un semnal pentm executarea unei mișcări, a unei așezări etc. Si: (înv) comandarisi (2). 3 (Mil) A avea comanda asupra unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei Si: (înv) comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar Si: (înv) comandarisi (4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local Si: (înv) comandarisi (5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ verb I. trecut 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. cománd. / < limba franceza commander, italiana comandare, conform latina cum – cu, mandare – a ordona]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ, cománd, verb I. tranzitiv 1. (termen militar) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din limba franceza commander. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ, cománd, verb I. tranzitiv 1. (termen militar) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita mâncare sau băutură într-un local public. – Din limba franceza commander. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDA verb 1. a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A comanda să se facă astfel...) 2. a conduce, (învechit) a povățui. (comanda armata.) 3. (tehnic) a controla, a regla. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comandă: *comándă forme, plural e și comenzi (în franceză commande, despre commander, a comanda. vezi comendă). Poruncă, ordin, comandament: soldatu ascultă comanda. Cerere de marfă: vă vom trimete după comandă. De comandă, comandat (Iron.): plîns, rîs de comandă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ verb trecut 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comânda: comânda1 verb tranzitiv: [Atestat: CORESI, PS. 299 / V: comandamăndá1, cumăndá, cumcomanda / prezentul indicativ: comấnd / Etimologie: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDĂ: COMANDĂ s. 1. ordin, poruncă. (Ascultă comanda la mine!) 2. conducere, șefie, (învechit) povață, povățuire. (Unitatea se află sub comanda lui...) 3. (tehnic) control, reglaj. (comanda într-un sistem tehnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comandă: comandă (plural comande și comânzi) forme 1. cerere adresată unui fabricant, unui negustor; 2. figurat prefăcut: veselie de comandă; 3. ordin: în aer sbor nechezuri, comânzi răsunătoare AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comânda: comânda2 verb tranzitiv: [Atestat: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comăndá2 / prezentul indicativ: comandadéz, (pop) comấnd / Etimologie: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMÂNDA: COMÂNDÁ, comấnd, verb I. tranzitiv (învechit) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – latina commandare (= commendare). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMÂNDA: COMÂNDÁ, comấnd, verb I. tranzitiv (învechit) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – latina commandare (= commendare). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru comânda: comândá2, comând, verb tranzitiv – (regional; termen militar) A da ordin, a porunci; a comanda. – latina commendare, limba maghiară komendálni (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COMANDA: COMANDÁ verb 1. vezi ordona. 2. vezi conduce. 3. (tehnic) a controla, a regla. (A comanda un sistem tehnic.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMÂNDA: A COMÂNDÁ a comandaéz tranzitiv popular A da în calitate de comând. /<lat. commandare Forme diferite ale cuvantului a comanda: a comandaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comânda: comândá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu comând, persoana a treia singular: el / ea și plural comândă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comanda: comandá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cománd, persoana a treia singular: el / ea și plural comándă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandă: comándă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coménzii; plural coménzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comânda: comândá (a comanda) (învechit) verb, indicativ prezent 3 comấndă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandă: comándă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coménzii; plural coménzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comanda: comandá (a comanda) verb, indicativ prezent 3 comándă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COMÂNDA: COMÂNDÁ verb vezi jertfi, sacrifica. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COMÂNDA: COMÂNDÁ verb vezi pomeni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandă: comándă2 substantiv feminin vezi comând Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comănda: comăndá2 v vezi comanda2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comănda: comănda1 v vezi comanda1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COMANDA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comănda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comănda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 70/1 / V: înv -méncomănda, comăndaméndie / Plural: comăndaménzi, înv comăndade, comăndamănzi Etimologie: ger Kommando, franceza commande, pn komenda] 1-2 Ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu. 3 Îs Metodă de comănda Impunere a unei decizii personale colaboratorilor, fără a-i consulta în prealabil pe aceștia. 7 Înv; îe A fi de comănda A fi de strajă la graniță. 9 Îla De comănda Executat după indicațiile date de client. 10 Îlav La comănda La cererea cuiva. 15 Îs Post de comănda Loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. 17 Îs Punct sau tablou de comănda Loc de unde se execută comenzile și se controlează funcționarea unui sistem tehnic. COMÁNDĂ comăndaénzi forme 1 Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizați; ordin; poruncă. A da comănda. • Ton de comănda ton poruncitor. La comănda la cererea și după dorința unui superior. • A lua comăndaanda a fi numit la conducerea unei acțiuni militare. Comănda programată. Comănda manuală. • Semnal de comănda semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfășurarea unui proces tehnic. Panou sau tablou de comănda placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. 1774 URICARIUL I, 173 / V: Mol; Înv comăndamencomănda / prezentul indicativ: cománd, Trs; îvr comăndaéz / Etimologie: franceza commander, it commandare, ger kommandieren] 1 A ordona Si: înv comandarisi 1. A comănda să se facă astfel. Comănda armata. 299 / V: comăndamăndá1, cumăndá, cumcomănda / prezentul indicativ: comấnd / Etimologie: lp *commando, -are] 1 Înv A aduce jertfe. Ascultă comănda la mine! 2. Unitatea se află sub comănda lui. Comănda într-un sistem tehnic. Unitatea se află sub comănda lui. Comănda într-un sistem tehnic. III, 230/1 / V: comăndá2 / prezentul indicativ: comăndadéz, pop comấnd / Etimologie: lat commendare, mg komendálni] 1 Reg A porunci. A comănda un sistem tehnic. A COMÂNDÁ comăndaéz tranzitiv popular A da în calitate de comând. Comândá a comănda învechit verb, indicativ prezent 3 comấndă. Comandá a comănda verb, indicativ prezent 3 comándă. |
GRAMATICA cuvântului comănda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comănda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comănda poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comandă? Vezi cuvântul comandă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comandă?[ co-man-dă ] Se pare că cuvântul comandă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comănda Inţelegi mai uşor cuvântul comănda dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Metodă de comandă = metodă nejustă, folosită de unii responsabili care iau decizii personale și le impun fără a consulta pe membrii colectivului și fără a-i convinge de importanța sarcinilor pe care aceștia tribuie să le îndeplinească Ton de comandă = ton poruncitor, netovărășesc folosit de cei care înlocuiesc munca de lămurire prin porunci La comandă = a la porunca, la cererea altuia; b mai ales în legătură cu verbele «a plînge» sau «a rîde» la momentul dorit, în mod prefăcut, fără motiv justificat Post de comandă = locul unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor Post de comandă = loc unde sînt concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic locuțiune adjectiv De comandă = în opoziție cu gata care este sau a fost executat după indicațiile date de client Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta Ton de comandă = ton poruncitor La comandă = a la porunca, la cererea cuiva; b la momentul dorit sau potrivit; intenționat Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic locuțiune adjectiv De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta Ton de comandă = ton poruncitor La comandă = a la porunca, la cererea cuiva; b la momentul dorit sau potrivit; intenționat Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic locuțiune adjectiv De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client ton de a comanda = ton poruncitor post de a comanda = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor dublă a comanda = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile de a comanda = executat după indicațiile clientului Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor De comandă = executat după indicațiile clientului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comănda |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de șoc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul comânda se conjugă: ei ele comândă
