 | as |
|
| Clasă [ cla-să ] VEZI SINONIME PENTRU clasă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a clasa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a clasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a clasa (forma la infinitiv) A clasa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ, clase, substantiv feminin I. Mare grup social caracterizat prin locul pe care îl ocupă într-un anumit sistem de producție istoricește determinat, prin raportul în care se află față de mijloacele de producție, prin rolul pe care-l are în organizarea socială a muncii, prin felul în care participă la producția socială și prin cantitatea de care dispune din această producție. Modul de producție capitalist actual presupune existența a două clase sociale: de o parte capitaliștii, care se găsesc în stăpînirea mijloacelor de producție și de trai, iar de altă parte proletarii, care sînt excluși de la această proprietate și care nu au de vînzare decît o singură marfă, și anume forța lor de muncă; ei sînt, prin urmare, siliți să-și vîndă forța de muncă pentru a ajunge în stăpînirea mijloacelor de trai. MARX-ENGELS, O. A. II 149. Dintre toate clasele care se găsesc în zilele noastre față in față cu burghezia, singur proletariatul este o clasă cu adevărat revoluționară. MARX-ENGELS, M. C. 45. Claselor exploatatoare le e necesară dominația politică în vederea menținerii exploatării, adică în interesul egoist al unei minorități infime, împotriva majorității covîrșitoare a poporului. LENIN, STAT. REV. 31. Proletariatul este singura clasă care crește și se întărește continuu, care face ca viața socială să progreseze și care strînge în jurul său toate elementele revoluționare. STALIN, O. I 305. Clasa muncitoare folosește puterea de stat pentru a înăbuși și nimici toate încercările clasei burgheze de a restabili vechea ei stăpînire de clasă și de a împiedica clădirea societății socialiste. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 260. Clasa muncitoare = clasa socială cea mai revoluționară legată de marea producție și alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în fabrici și uzine și care, în societatea capitalistă, este lipsită de mijloace de producție și obligată să-și vîndă forța de muncă fiind exploatată și asuprită de burghezie, iar în societatea socialistă constituie forța conducătoare a statului fiind, împreună cu întregul popor, proprietarul mijloacelor de producție. Statul de democrație populară constituie arma activității conștiente a clasei muncitoare – activitate bazată pe cunoașterea legilor de dezvoltare a societății. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 668. Clasa muncitoare vă va sprijini pînă ce veți apuca în mîini plinea îmbelșugată. CAMILAR, TEM. 142. Luptă de clasă = luptă pe care o duce o clasă socială împotriva unei clase sociale antagoniste. Dușman de clasă = persoană sau grup social care luptă împotriva intereselor clasei muncitoare și a realizărilor ei revoluționare. • locuțiune adjectiv De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale. Interese de clasă. Conținut de clasă. ▭ Marx demască falsitatea și perfidia moralei burgheze, conținutul de clasă al statului și justiției burgheze, lăcomia burgheziei, care, in goană după cît mai mult profit și pentru a-și păstra dominația economică și politică, comite tot felul de mîrșăvii și crime. LUPTA PE CLASĂ, 1953, nr. 5, 26. II. 1. Fiecare dintre diviziunile mari ale regnului animal sau vegetal. Clasa mamiferelor. Clasa păsărilor. Clasa angiospermelor. 2. Fiecare dintre grupele de cîte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. Clasa unităților. Clasa milioanelor. III. 1. Unitate organizatorică în sistemul învățămîntului public, compusă dintr-un număr de elevi care au aceeași vîrstă și o pregătire școlară egală. Școală cu șapte clase. Elev în clasa a II-a. ▭ Fetele lor erau în aceeași clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 4. ♦ Unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzînd pe toți elevii unui profesor, indiferent în ce an de studii se află. Clasa de canto a profesorului X. 2. Sală în care se țin cursurile pentru un grup de elevi aflați pe aceeași treaptă de învățămînt. Nimic nu-l tulbura din măsura cu care își cîntărea glasul și-și socotea pașii, aceiași, din fundul clasei pînă la catedră. C. PETRESCU, S. 63. Școlarii nu mai aveau curajul să stea cu el în clasă. SAHIA, N. 58. Îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă. CREANGĂ, A. 77. 3. (Franțuzism rar) Timpul în care se ține o lecție; oră de curs. Pînă ajungeau la Jiblea, clasa era aproape pe sfîrșite. BOGZA, C. O. 362. La sfîrșitul clasei, noi ieșeam grămadă și zgomotoși, pe cînd el [Grigore Alexandrescu] se strecura binișor și își lua drumul singur spre casă. GHICA, S. A. 123. IV. 1. Categorie (după confort și tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor etc. pentru călătoria cu trenul, tramvaiul, vaporul etc. Locomotiva... trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. Cele de clasa a treia erau pline. DUMITRIU, N. 5. Matrozii vapoarelor de pe ocean au putut privi atunci... pe puntea celei mai ieftine clase, pe acești oameni de la poalele Carpaților. BOGZA,O. 307. De la Galați, «personalul» nu mai are vagoane pentru vite. Moș Gheorghe și cu horîncenii se suie în vagoane de clasa a IlI-a. spaniolă POPESCU, M. G. 32. • Vagon de clasă (în opoziție cu vagon de marfă) = vagon pentru călători. 2. Categorie, grad, rang. Clasă de salarizare. Ordinul Muncii clasa I. • locuțiune adjectiv De (mare) clasă sau (de) clasa-ntîi (sau întîia) = de prima calitate. (Ironic) Ruda aceasta era bătrînă și avea renumele de bețiv clasa întîia. PAS, Z. I 207. – Variantă: (învechit) clas, clasuri (KOGĂLNICEANU, S. 43), substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. grup de obiecte, fenomene sau de ființe cu însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dativ vezi gen. 2. (SOCIOL.) Clasa socială = ansamblu de persoane și grupuri ocupând aceeași poziție socio-economico-culturală (nivel de viață, interese economice, comunitate de cultură etc.) pe scara ierarhică a societății (c. conducătoare, clasa de mijloc, clasa muncitoare, clasa țărănească). 3. Colectiv de elevi, de obicei de aceeași vîrstă și cu aceeași pregătire, care învață în cursul unui an școlar după aceeași programă de învățămînt; sală în care au loc lecțiile cu un astfel de colectiv. ♦ Unitate organizatorică într-un institut de artă, care cuprinde elevii unui profesor, indiferent de anul de studiu în care se află aceștia. 4. (biologie) Categorie sistematică de organisme subordonată încrengăturii cuprinde mai multe ordine. 5. (matematică) Clasa de echivalență = mulțimea elementelor unei mulțimi date ce sînt într-o relație de echivalență cu un element precizat al mulțimii date. • Clasa de resturi modulo p = mulțimea numerelor naturale care împărțite la p dau același rest. • Clasa a sistemului zecimal de numerație = fiecare dintre grupele de cîte trei cifre considerate de la dreapta la stînga, ale numerelor întregi cu mai multe cifre (prima este numită clasa unităților, a doua este clasa miilor, a treia este clasa milioanelor etc.). 6. (tehnic) Clasa de izolație = noțiune ce caracterizează materialele izolante, stabilind temperatura maximă pînă la care acesta rezistă. • Clasa de precizie = a) diviziune a unui sistem de toleranțe standardizat, caracterizat prin mărimea abaterilor-limită admisibile față de dimensiunea nominală a unei piese; b) mărime caracteristică pentru precizia unui instrument de măsură, egală cu eroarea maximă exprimată în procente din întreaga scară de măsură. 7. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. după gradul de confort. 8. Rang, grad, categorie, stabilite după valoare, după merit. • Clasa de sol = unitate taxonomică superioară în pedologie, înglobînd tipurile de sol cu același orizont diagnostic (ex. molisoluri, spodosoluri etc.). • Clasa spectrală = grupare de stele ale căror spectre se aseamănă, stabilită prin compararea intensității unor perechi de linii spectrale de absorbție a hidrogenului. Există 11 c.s. (W, O, B ș.a.). Sin. tip spectral. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ, clase, substantiv feminin 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de ființe, de fenomene care au însușiri comune. 2. (De obicei cu determinarea „socială”) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice și sociologice. • locuțiune adjectiv De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale. 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura și mai mare decât ordinul. 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învățământului, compusă dintr-un număr de elevi care au aceeași vârstă, o pregătire școlară egală și învață împreună în cursul unui an pe baza aceleiași programe de învățământ. ♦ Unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzând pe toți elevii unui profesor, indiferent în ce an de studii se află. ♦ Sală în care se țin cursurile pentru asemenea grupuri de elevi. ♦ (Franțuzism) Timpul în care se ține o lecție; oră de curs. 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. Clasa miilor. 6. Categorie (după confort și tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor etc. pentru călătoria cu trenul, cu tramvaiul, cu vaporul. 7. Categorie, grad, rang, care se acordă unui salariat potrivit funcției avute. 8. (În expresie) De (mare) clasă sau (de) clasa întâi = de calitate superioară, de prima calitate, de (mare) valoare. [Variante: (învechit) clas substantiv neutru] – Din limba franceza classe, germana Klasse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ substantiv feminin 1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune. • (logică) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dativ 2. clasa socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii, același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie. 3. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin. 4. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. 5. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii. • sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit. ♦ de (mare) clasa = de calitate superioară, de mare valoare. (< limba franceza classe, germana Klasse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ substantiv feminin I. (filozofie) Clasă socială = grup mare de oameni care se deosebește de alte grupuri după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producție socială, după raportul față de mijloacele de producție, după rolul îndeplinit în organizarea socială a muncii, după felul în care obțin partea de care dispun din bogăția societății și după mărimea acestei părți. II. 1. Fiecare dintre subîmpărțirile și despărțiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de învățământ care cuprinde elevi cu același nivel de cunoștințe, cărora urmează să li se predea aceleași materii. 2. Sală în care se țin cursurile pentru un grup de elevi cu același nivel de cunoștințe. 3. Oră de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Variante clas substantiv neutru / < limba rusă klas, conform limba franceza , italiana classe, germana Klasse, latina classis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ clasae forme 1) Grup de obiecte, fenomene sau ființe cu însușiri comune. 2): clasa socială grup de oameni constituit istoric care se deosebește de alte grupuri prin situația economică. 3) biologie Categorie sistematică superioară ordinului și inferioară încrengăturii. clasaa flagelatelor. 4) matematică Fiecare dintre grupurile a câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. clasaa unitătilor. 5) Unitate organizatorică de învățământ compusă dintr-un număr de elevi de aceeași vârstă. Elev în clasaa a doua. 6) Sală de studii într-o școală. clasa-laborator. 7) Grup de elevi care studiază același obiect sub conducerea unui specialist. clasa de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de navă etc. conform gradului de confort. Cupeu de clasaa întâi. 9) Rang, categorie în care este încadrat cineva potrivit funcției deținute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, latina classis Forme diferite ale cuvantului clasa: clasae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLÁSĂ substantiv feminin (conform limba franceza , italiana classe, germana Klasse, latina classis): categorie de unități lingvistice rezultată dintr-o primă clasificare a acestora, pe baza unui criteriu determinant. Termen folosit în sintagmele c. de cuvinte, c. lexico-gramaticală, c. de adjective etc. Astfel, cuvintele flexibile și cuvintele neflexibile sunt c. de cuvinte rezultate dintr-o clasificare făcută din punct de vedere flexionar; substantivul este o c. lexico-gramaticală, deoarece în caracterizarea lui ținem seama atât de caracteristicile lexicale, cât și de caracteristicile gramaticale ale acestuia; adjectivele variabile și adjectivele invariabile sunt clase de adjective rezultate din prima clasificare a adjectivelor etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ, clasez, verb I. tranzitiv 1. A aranja, a împărți, a rîndui ceva (după caractere distinctive) într-o ordine oarecare, pe clase, pe categorii. vezi clasifica. Clasează fișele în ordinea alfabetică. ♦ reflexiv pasiv (Despre sportivi sau echipe sportive) A obține un anumit loc în clasamentul unei competiții sportive. Echipa s-a clasat prima în campionat. 2. (juridic) A scoate de sub cercetare o pricină cînd faptul nu e dovedit sau nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi urmărit. figurat Toată întimplarea... și toate peripețiile pe care ți le-am spus erau acum afacere clasată și uitată. GALACTION, P. I 240. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ verb I. trecut 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ reflexiv A obține un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (juridic) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptățească continuarea investigațiilor. [< limba franceza classer, conform italiana classare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CLASA: A CLASÁ a clasaéz tranzitiv 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) figurat (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer Forme diferite ale cuvantului a clasa: a clasaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ, clasez, verb I. tranzitiv 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ reflexiv A obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din limba franceza classer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clasă: clasă forme 1. ordine după care se rânduiesc, se distribue persoanele sau lucrurile; 2. rang stabilit între oameni prin neegalitatea condițiunilor: clasele societății; 3. rang atribuit după importanță, merit, confortabil: secretar de clasa doua, vagon de clasa treia; 4. în științele naturale: subdiviziunea unei reuniri de ordine; 5. diviziuni între cari se repartizează școlarii: clasă de 30 de elevi; 6. școlarii de aceeaș clasă și sala unde se adună. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ, clasez, verb I. tranzitiv 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau pe categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ reflexiv A obține un anumit loc într-un clasament. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din limba franceza classer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ verb I. trecut 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. • a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (juridic) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor. II. reflexiv a obține un anumit loc într-un clasament. (< limba franceza classer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLASĂ: CLASĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, specie, speță, tip, varietate, (învechit și regional) rudă. (O clasa de indivizi.) 2. categorie, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (învechit) rînduială. (Face parte din clasa celor timizi.) 3. categorie, treaptă. (clasa de retribuție.) 4. categorie, rang. (Restaurant de clasa I.) 5. curs, lecție, oră. (De ce ai lipsit de la clasa?) 6. sală. (Profesorul a ieșit din clasa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASA verb 1. a aranja, a așeza, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (clasa cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a clasa al șaptelea la concurs.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clasa: clasá [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / prezentul indicativ: clasaséz / Etimologie: franceza classer] 1 verb tranzitiv: A aranja (după caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii. 2 verb tranzitiv: A tria. 3 verb reflexiv: A obține un anumit loc într-o întrecere. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică continuarea lui. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) casa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clasă: clásă (cláse), substantiv feminin – Grup de obiecte, ființe, elemente etc. care au însușiri comune. în franceză classe. – derivat (din limba franceza ) clasa, verb; clasic, adjectiv; clasicism, substantiv neutru; clasifica, verb; clasificator, substantiv masculin; clasificație, substantiv feminin; declasa, verb Forme diferite ale cuvantului clasa: cláse Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CLASA: CLASÁ verb 1. vezi aranja. 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a clasa al șaptelea la concurs.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clasa: clasá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu claséz, persoana a treia singular: el / ea și plural claseáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clasă: clásă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clásei; plural cláse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clasă: clásă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clásei; plural cláse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clasa: clasá (a clasa) verb, indicativ prezent 3 claseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CLASA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clasa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clasa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CLÁSĂ clasae forme 1 Grup de obiecte, fenomene sau ființe cu însușiri comune. 2: clasa socială grup de oameni constituit istoric care se deosebește de alte grupuri prin situația economică. Clasaa flagelatelor. Clasaa unitătilor. Elev în clasaa a doua. Clasa-laborator. Clasa de pian. Cupeu de clasaa întâi. A CLASÁ clasaéz tranzitiv 1 mărfuri, produse, obiecte etc. O clasa de indivizi. Face parte din clasa celor timizi. Clasa de retribuție. Restaurant de clasa I. De ce ai lipsit de la clasa? 6. Profesorul a ieșit din clasa. Clasa cum trebuie elementele unui ansamblu. S-a clasa al șaptelea la concurs. Clasá [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / prezentul indicativ: clasaséz / Etimologie: franceza classer] 1 verb tranzitiv: A aranja după caracteristici distinctive pe clase sau pe categorii. Face parte din clasa celor timizi. Restaurant de clasa I. S-a clasa al șaptelea la concurs. Clasá a clasa verb, indicativ prezent 3 claseáză. |
GRAMATICA cuvântului clasa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clasa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clasa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clasă? Vezi cuvântul clasă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clasă?[ cla-să ] Se pare că cuvântul clasă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clasa Inţelegi mai uşor cuvântul clasa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeClasa muncitoare = clasa socială cea mai revoluționară legată de marea producție și alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în fabrici și uzine și care, în societatea capitalistă, este lipsită de mijloace de producție și obligată să-și vîndă forța de muncă fiind exploatată și asuprită de burghezie, iar în societatea socialistă constituie forța conducătoare a statului fiind, împreună cu întregul popor, proprietarul mijloacelor de producție Luptă de clasă = luptă pe care o duce o clasă socială împotriva unei clase sociale antagoniste Dușman de clasă = persoană sau grup social care luptă împotriva intereselor clasei muncitoare și a realizărilor ei revoluționare locuțiune adjectiv De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale Vagon de clasă în opoziție cu vagon de marfă = vagon pentru călători locuțiune adjectiv De mare clasă sau de clasa-ntîi sau întîia = de prima calitate Socială = ansamblu de persoane și grupuri ocupând aceeași poziție socio-economico-culturală nivel de viață, interese economice, comunitate de cultură etc De echivalență = mulțimea elementelor unei mulțimi date ce sînt într-o relație de echivalență cu un element precizat al mulțimii date De resturi modulo p = mulțimea numerelor naturale care împărțite la p dau același rest A sistemului zecimal de numerație = fiecare dintre grupele de cîte trei cifre considerate de la dreapta la stînga, ale numerelor întregi cu mai multe cifre prima este numită clasa unităților, a doua este clasa miilor, a treia este clasa milioanelor etc De izolație = noțiune ce caracterizează materialele izolante, stabilind temperatura maximă pînă la care acesta rezistă De precizie = a diviziune a unui sistem de toleranțe standardizat, caracterizat prin mărimea abaterilor-limită admisibile față de dimensiunea nominală a unei piese; b mărime caracteristică pentru precizia unui instrument de măsură, egală cu eroarea maximă exprimată în procente din întreaga scară de măsură De sol = unitate taxonomică superioară în pedologie, înglobînd tipurile de sol cu același orizont diagnostic ex Spectrală = grupare de stele ale căror spectre se aseamănă, stabilită prin compararea intensității unor perechi de linii spectrale de absorbție a hidrogenului locuțiune adjectiv De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale În expresie De mare clasă sau de clasa întâi = de calitate superioară, de prima calitate, de mare valoare A clasa socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii, același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie ♦ de mare a clasa = de calitate superioară, de mare valoare Filozofie Clasă socială = grup mare de oameni care se deosebește de alte grupuri după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producție socială, după raportul față de mijloacele de producție, după rolul îndeplinit în organizarea socială a muncii, după felul în care obțin partea de care dispun din bogăția societății și după mărimea acestei părți |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clasa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a trage targa pe uscat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul clasa se conjugă: ei ele claseáză
