 | as |
|
| Clacă [ cla-că ] VEZI SINONIME PENTRU clacă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a claca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a claca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a claca (forma la infinitiv) A claca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLACĂ: CLÁCĂ, clăci, substantiv feminin 1. (În regimul feudal) Muncă pe care țăranul era obligat s-o presteze gratuit în folosul stăpînului moșiei; reprezintă forma cea mai caracteristică a rentei feudale, deci a raporturilor de producție care stau la baza orînduirii feudale. vezi boieresc. Domnitorul mărește numărul zilelor de clacă la douăsprezece. istorie R.P.R. 283. Mai specialiști în chestiuni de clacă decît clăcașii, nu cunosc. CAMIL PETRESCU, B. 148. – Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codrii noaptea Sub brazi, pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. Mă duela moșia mea, la Țălinoasa, și poroncesc țăranilor să-mi facă o clacă de verb reflexiv:o cinci zile. ALECSANDRI, T. II 239. Claca și la noi, ca pretutindeni, este o urmare, un drept al feudalității, adus din țările occidentale în Ungaria și in Polonia și de acolo în Principatele Romîne. KOGĂLNICEANU, S. A. 140. • Expresia: Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mîntuială, neîngrijit, prost. Muncă colectivă benevolă pe care o fac țăranii unii în folosul altora și care de obicei este însoțită de o mică petrecere cu povestiri, glume, jocuri etc. vezi șezătoare. Să ne ducem sara unele la altele... cu toate că verb reflexiv:emea clăcilor a cam trecut. CAMILAR, TEM. 60. La lelea Ilinca era clacă de tors în seara aceea. SANDU-ALDEA, U. P. 202. Și la clacă și la nunți Și la glume-n șezătoare Numai eu să nu fiu oare? COȘBUC, P. II 170. O dată, noaptea, la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. Expresia: Vorbă de clacă = vorbă inutilă, fără miez; flecăreală. Dacă... ai poftă și verb reflexiv:eme să mai schimbăm două vorbe de clacă, mă găsești, după amiezi, 1/2-5, la Gambrinus. CARAGIALE, O. VII 332. (Despre persoane) A ajunge de clacă = a ajunge de batjocură. 2. Prestație ocazională la diverse lucrări de interes public. În ziua de sfîntul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. CREANGĂ, A. 7. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clacă: clácă1 substantiv feminin [Atestat: ANON. CAR. / Plural: clăci / Etimologie: bg тлaкa] 1 (În feudalism) Muncă fără plată pe care țăranul fără pământ era obligat să o presteze în folosul stăpânului moșiei. 2 Perioada când se facea clacă (1). 3 (Înv; îs) Om de claca Clăcaș. 4 (Ccr) Ceea ce se realiza în urma clăcii (1). 5 (Înv) Prestație ocazională neremunerată în folosul comunității. 6 (Înv) Muncă prestată benevol de un grup în folosul cuiva (însoțită sau) urmată de o petrecere. 7 (Înv) Petrecere care însoțește claca (6). 8 (Înv; îs) clacaca lui Dumnezeu Război. 9 (Înv; îs) Lucru de claca Lucru gratuit. 10 (Înv; fig; îas) Lucru făcut de mântuială. 11 (îvp; îe) A da claca la ceva A se repezi mai mulți deodată, terminând repede. 12 (Îs) Vorbă de claca Flecăreală. 13 (Înv; îe) A ajunge de claca A ajunge de batjocură. 14 (Îvp; îe) A-și bate gura de claca A flecări. 15 (Îrg; îs) clacaca jocului Petrecere organizată de un fruntaș al satului pentru o zi de secerat. 16 (Înv; despre tineri) Ceată. 17 (Îlav) De claca Degeaba. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CLACĂ: CLÁCĂ (< limba bulgară, sârbo-croată) substantiv feminin 1. Formă a rentei în muncă prestată de țărani șerbi și liberi, fără pămînt, în Țara Românească și Moldova, în beneficiul stăpînilor de pămînt. A cunoscut o permanentă creștere, ajungînd în secolul 19 la 56 de zile în Țara Românească și 84 în Moldova. Desființată prin reforma agrară din 1864, ea s-a menținut sub forme deghizate până în secolul 20; (în Moldova) boieresc (2). 2. Muncă colectivă benevolă pe care o fac țăranii, unii în folosul altora, și care de obicei este însoțită de o mică petrecere cu povestiri, glume, jocuri etc. vezi șezătoare (1). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clacă: clacă forme 1. odinioară, zilele de muncă gratuită ce șerbul și țăranul erau datori a face Domnului, boierilor sau călugărilor: ea purta în Moldova numele de boieresc și în Ardeal cel de robotă. Claca a a fost desființată în 1864, odată cu împroprietărirea țăranilor; 2. azi, lucru de clacă, gratuit, figurat fără tragere de inimă, ordinar, prost; vorbă de clacă, vorbă deșartă, seacă; 3. muncă ce fac sătenii la sărbători mici ca o facere de bine; 4. șezătoare unde se lucrează și se petrece în acelaș timp: la o clacă de desghiocat păpușoiu Hristos [Serb. TLAKA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLACĂ: CLÁCĂ, clăci, substantiv feminin 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. • Expresia: Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. • Expresia: Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din limba bulgară tlaka. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLACĂ: CLÁCĂ, clăci, substantiv feminin 1. Muncă prestată de țăranii șerbi și liberi, fără pământ, în beneficiul stăpânilor de moșie. • Expresia: Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. • Expresia: Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din limba bulgară tlaka. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru claca: clacá vi [Atestat: LTR / prezentul indicativ: clacachéz / Etimologie: franceza claquer] 1 (despre cai) A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. 2-3 (despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (despre oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLACA: CLACÁ verb I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec • (despre condensatori) a se strica. 2. (figurat, fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. • a eșua, a da greș. II. reflexiv a-și luxa tendonul la picior. • (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< limba franceza claquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLACĂ: CLACĂ s. 1. (istorie) boieresc, robotă. (Ca formă a rentei feudale, claca din Tara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă.) 2. șezătoare, (regional) furcărie, (Transilvania) habă, habără, (prin Muntenia) sideancă. (claca făcută la țară în serile de iarnă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLACA: CLACÁ verb I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot secolul ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. reflexiv A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< limba franceza claquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CLACA: A CLACÁ a claca chéz 1. tranzitiv (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranzitiv (despre cai) A contracta o inflamație la tendoanele picioarelor din față. /<fr. claquer Forme diferite ale cuvantului a claca: chéz a claca1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLACA: CLACÁ, clachez, verb I. intranzitiv (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ prin extensie A ceda din punct de vedere nervos. – Din limba franceza claquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLACA: CLACÁ, clachez, verb I. intranzitiv (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din limba franceza claquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru clacă: clácă, clăci, substantiv feminin – Muncă prestată benevol în folosul cuiva, urmată de o petrecere. – Din limba sârbă tlaka; cuvânt limba română preluat în limba maghiară (kaláka) (Bakos 1982). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clacă: clácă2 substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: clăci / Etimologie: franceza claque] (Frî; la teatru) Grup de spectatori plătiți să aplaude. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru claca: clacá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu clachéz, persoana a treia singular: el / ea și plural clacheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clacă: clácă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clăcii; plural clăci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clacă: clácă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clắcii; plural clăci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru claca: clacá (a claca) verb, indicativ prezent 3 clacheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CLACA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL claca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului claca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3 Înv; îs Om de claca Clăcaș. 8 Înv; îs clacaca lui Dumnezeu Război. 9 Înv; îs Lucru de claca Lucru gratuit. 11 îvp; îe A da claca la ceva A se repezi mai mulți deodată, terminând repede. 12 Îs Vorbă de claca Flecăreală. 13 Înv; îe A ajunge de claca A ajunge de batjocură. 14 Îvp; îe A-și bate gura de claca A flecări. 15 Îrg; îs clacaca jocului Petrecere organizată de un fruntaș al satului pentru o zi de secerat. 17 Îlav De claca Degeaba. Clacá vi [Atestat: LTR / prezentul indicativ: clacachéz / Etimologie: franceza claquer] 1 despre cai A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. Ca formă a rentei feudale, claca din Țara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă. Claca făcută la țară în serile de iarnă. Ca formă a rentei feudale, claca din Tara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă. Claca făcută la țară în serile de iarnă. A CLACÁ claca chéz 1. Clacá a claca verb, indicativ prezent 3 clacheáză. |
GRAMATICA cuvântului claca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului claca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul claca poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clacă? Vezi cuvântul clacă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clacă?[ cla-că ] Se pare că cuvântul clacă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL claca Inţelegi mai uşor cuvântul claca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mîntuială, neîngrijit, prost Expresia: Vorbă de clacă = vorbă inutilă, fără miez; flecăreală Despre persoane A ajunge de clacă = a ajunge de batjocură Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL claca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ac de mașină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul claca se conjugă: ei ele clacheáză
