 | as |
|
| Ciurui [ ci-u-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU ciurui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ciurui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ciurui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ciurui (forma la infinitiv) A ciurui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ1, ciuruiesc, verb IV. tranzitiv 1. (Cu privire la cereale sau la alte semințe) A trece sau a da prin ciur, a cerne cu ciurul. Cărăușii descărcau griul și unii dintre muncitori îl vînturau cu lopețile, alții îl ciuruiau în ciururi de sîrmă. DUNĂREANU, N. 27. • (Cu privire la nisip sau la pietriș) Piatră c-alegea Și mi-o ciuruia: Mărunta cădea, Marea, rămînea. TEODORESCU, P. P. 38. 2. A găuri în multe locuri, a face ciur. O incursie nemțească îl ciuntise în schije de granată. POPA, vezi 340. Ardă-l focu gherghef!... Mi-am ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI, T. I 335. Șoim vestit este Vîlcan, Suflet dres și trup verb reflexiv:ăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit. TEODORESCU, P.P. 554. • figurat Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA, I. 71. Chipul lui stă alb, rece și liniștit., ca și luna, ce se dezvelește toată dintr-un nor și pare că încremenește, rotundă și frumoasă, în creștetul bolții ciuruite de stele. VLAHUȚĂ, O. A. 163. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ2, persoană 3 ciuruie, verb IV. intranzitiv (Despre apă) A curge șiroind și producînd un zgomot caracteristic. Dădui peste Zgribincea și Huțan, cu apa ciuntind de pe dînșii, stînd jos, la umbră, pe marginea potecii și legîndu-și opincile desfăcute. HOGAȘ, M. N. 224. Apa ciuruia din țeve aurite și o lua cu năstrape și cu căușe de aur. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: ciorăí (EMINESCU, N. 5) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí1 [Atestat: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ciuruirăí1, ciorăí1 / prezentul indicativ: ciuruiésc, ciúrui / Etimologie: ciur1] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) cerne cu ciurul. 3 verb tranzitiv: (Fig; nob) A examina cu atenție. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) găuri în mai multe locuri. 6 verb tranzitiv: (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 verb tranzitiv: (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (despre lichide) A curge ca prin ciur. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CIURUI: A CIURUÍ a ciuruiiésc 1. tranzitiv 1) A trece prin ciur (pentru a curăța sau a sorta); a cerne cu ciurul. a ciurui secara. 2) A face să se ciuruiască. 2. intranzitiv (despre lichide) A curge ca prin ciur, făcând un zgomot ușor și continuu. /ciur + sufix a ciuruiui Forme diferite ale cuvantului a ciurui: iésc a ciurui1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ1, ciuruiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) găuri în mai multe locuri. 2. tranzitiv A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ1, ciuruiesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) găuri în mai multe locuri. 2. tranzitiv A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ2, persoană 3 ciúruie, verb IV. intranzitiv (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIURUI: CIURUÍ2, persoană 3 ciúruie, verb IV. intranzitiv (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí (a se găuri, a trece prin ciur) verb, indicativ prezent l singular și persoana a treia plural: ei / ele ciuruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ciuruiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí1 (a ciurui) (a găuri, a trece prin ciur) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciuruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá; conjunctiv prezent 3 să ciuruiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí2 (a ciurui) (a curge cu zgomot) (popular) verb, indicativ prezent 3 ciúruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá; conjunctiv prezent 3 să ciúruie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí2 vi [Atestat: LB / V: ciuruirăí2, ciorăí2, cioroí2, giuruí / prezentul indicativ: ciuruiésc, ciuruí / Etimologie: ciur2] (Înv) A susura. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí (a curge cu zgomot) verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ciurúie, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciurui: ciuruí3 verb tranzitiv: [Atestat: ALRM II/I h. 279 / prezentul indicativ: ciuruiésc, círui / Etimologie: nct] (Reg) A unge un perete cu pământ. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ciurui: ciurui, ciuruiesc vezi t. (în sport) a înscrie multe goluri echipei adverse. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciurui4: ciuruí4 v vezi ciorăi1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CIURUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciurui4 Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciurui4 dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 122/14 / V: Ban ciurui4răí1, ciorăí1 / prezentul indicativ: ciurui4ésc, ciúrui / Etimologie: ciur1] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se cerne cu ciurul. A CIURUÍ ciurui4iésc 1. Ciurui4 secara. /ciur + sufix ciurui4ui. Ciuruí1 a ciurui4 a găuri, a trece prin ciur verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciuruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá; conjunctiv prezent 3 să ciuruiáscă. Ciuruí2 a ciurui4 a curge cu zgomot popular verb, indicativ prezent 3 ciúruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuruiá; conjunctiv prezent 3 să ciúruie. Ciuruí2 vi [Atestat: LB / V: ciurui4răí2, ciorăí2, cioroí2, giuruí / prezentul indicativ: ciurui4ésc, ciuruí / Etimologie: ciur2] Înv A susura. 279 / prezentul indicativ: ciurui4ésc, círui / Etimologie: nct] Reg A unge un perete cu pământ. |
GRAMATICA cuvântului ciurui4? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciurui4. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciurui4 poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciurui? Vezi cuvântul ciurui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciurui?[ ci-u-ru-i ] Se pare că cuvântul ciurui are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Car blindat sau de asalt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ciurui se conjugă: ei ele ciurúie
