eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ciupi la nota de plata


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ciupi [ ci-u-pi ]
VEZI SINONIME PENTRU ciupi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ciupi la nota de plata în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ciupi la nota de plata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ciupi
Verbul: a ciupi (forma la infinitiv)
A ciupi conjugat la timpul prezent:
  • eu ciupesc
  • tu ciupești
  • el ea ciupește
  • noi ciupim
  • voi ciupiți
  • ei ele ciupesc
VEZI VERBUL a ciupi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUPI:
CIUPÍ, ciupesc, verb IV

1. tranzitiv A apuca sau prinde cu vîrful degetelor sau a unghiilor de pielea sau de carnea cuiva, strîngînd-o pînă la durere; a pișca. (intranzitiv, figurat) [Vîntul] zdravăn din obraji și ți se vîra pe sub haine. vezi limba română noiembrie 1953, 154.
       • (Cu privire la coardele unui instrument muzical) Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcii, ciupea cu unghia strunele pe rînd. HOGAȘ, H. 44.
♦ (Despre păsări și unele animale) A apuca, a mușca cu ciocul sau cu gura. Cînd Cocoran deschise ușa, cocoșul i se zvîrli spre mîini, îl ciupi de picioare. CAMILAR, TEM. 147. Pe Prometeu îl ciupeau de pîntece... vulturii cu pliscuri de fier ai lui Zeus, în timp ce pe mine mă pișcau de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N. 11
♦ figurat (De obicei determinat prin «cu vorba») A face aluzii înțepătoare, a înțepa cu vorba; a necăji, a tachina. [Îi cam place] să ciupească cu vorba fetele mari. DELAVRANCEA, S. 222.

2. tranzitiv (Despre păsări, mai rar despre unele animale) A apuca (ceva) cîte puțin cu ciocul sau cu gura, pentru a mînca; Hotărî... să-și mai scoață ale oițe pe cîmp, să mai ciupească ici-colea ale firicele de iarbă uscată. ISPIRESCU, la TDRG. [Sticletele] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase. NEGRUZZI, S. II 302. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă, cum rodește, Vine graur de-o ciupește. ALECSANDRI, P. P. 334.
       • absolut Să nu ciupești din frigare. ȘEZ. VI 61.
♦ A smulge, a rupe. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva, frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109.

3. tranzitiv figurat (Familiar) A reține o parte dintr-o sumă de plată; a sustrage, a fura cîte puțin și pe nesimțite, a șterpeli; a obține de la cineva o mică sumă de bani, prin insistențe sau șiretlicuri. Nevasta administratorului pîndea orice fărîmă, orice putea ciupi. Voiau oamenii să-și facă și ei capitalul, de! DUMITRIU, N. 260. Tache se ducea din cînd în cînd pe la mamă-sa, ciupindu-i cîte zece lei. despre ZAMFIRESCU, la TDRG.
♦ A smulge de la cineva, prin insistențe sau prin șiretlicuri, mici informații, secrete mărunte. Văz lumina la ferestrele din dos... Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci și mă pui, s-ascult. CARAGIALE, O.

I. 105.

4. reflexiv figurat (Familiar) A se îmbăta puțin, a se chercheli. Cînd e trează, e cumsecade, dar dacă se ciupește, face urît. M.

I. CARAGIALE, C. 26.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ciupi
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupí [Atestat: CORESI, EV. 298/13 / V: (reg) ciupipuí, ciupiuchí / prezentul indicativ: ciupipésc, (rar) ciup / Etimologie: cf srb cupati, bg чyпь] 1 verb tranzitiv: A rupe cu mâna bucățele mici pentru a mânca Si: a ciuguli. 2 verb tranzitiv: A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și producând durere Si: a pișca. 3 verb tranzitiv: A apuca și a rupe cu ciocul sau cu gura (boabe, fire de iarbă, frunze etc). 4-5 verb tranzitiv: A mușca (ori a înțepa) cu gura sau cu ciocul. 6 verb tranzitiv: A culege prin rupere (sau smulgere). 7 verb tranzitiv: A rupe vârful lăstarilor sau al tulpinii unei plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 8 verb tranzitiv: (Fam) A fura câte puțin Si: a șterpeli, (rar) a ciușdi. 9 verb tranzitiv: (Spc) A procura venituri prin mijloace necinstite. 10 verb tranzitiv: A da (unui copil) o bătaie mai ușoară. 11 verb tranzitiv: (despre lichide iuți, urzici) A ustura. 12 verb tranzitiv: A necăji pe cineva cu vorba Si: a tachina. 13 verb reflexiv: (Fam) A se îmbăta puțin Si: a se chercheli. 14 verb tranzitiv: (Rar) A afla secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva). 15 verb tranzitiv: (Îvp; îe) A ciupi de ochi A induce prin aparențe. 16 verb tranzitiv: (Îvp; îae) A uimi. 17 verb tranzitiv: (Îvp; îae) A seduce prin frumusețe.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIUPI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUPI:
CIUPÍ, ciupesc, verb IV.

1. tranzitiv A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și provocând durere; a pișca.
       • reflexiv Se ciupește singur.
♦ A apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura.
♦ figurat A face aluzii înțepătoare; a necăji, a tachina.

2. tranzitiv A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca).

3. tranzitiv A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.

4. tranzitiv figurat (familial) A-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc.
♦ A smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva).

5. reflexiv figurat (familial) A se îmbăta puțin; a se chercheli.

– conform limba bulgară čupja, sârbo-croată čupati.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIUPI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUPI:
CIUPÍ, ciupesc, verb IV.

1. tranzitiv A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile pielea sau carnea cuiva, strângând-o și producând durere; a pișca.
       • reflexiv Se ciupește singur.
♦ A apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura.
♦ figurat A face aluzii înțepătoare; a necăji, a tachina.

2. tranzitiv A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca, a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca).

3. tranzitiv A rupe vârful lăstarilor viței-de-vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.

4. tranzitiv figurat (familial) A-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc.
♦ A smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva).

5. reflexiv figurat (familial) A se ameți de băutură; a se chercheli.

– conform limba bulgară čupja, limba sârbă čupati.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIUPI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUPI:
CIUPI verb

1. a pișca, (popular) a țicura, (regional) a picura, a pișcura, (Transilvania) a pițiga. (Cine te-a ciupi așa?)

2. a ciuguli, (popular) a piguli. (Pasărea ciupi un fir de iarbă.)

3. a înțepa, a mînca, a pișca. (Îl ciupi puricii, țînțarii.)

4. (figurat) a scărpina. (ciupi un instrument muzical cu coarde.)

5. a înțepa, a pișca. (Mustul ciupi.)

6. a se pișca. (Pantalonii s-au cam ciupi.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ciupi
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupí vezi

1. a strânge pielea între degete;

2. a înțepa cu ciocul (vorbind de pasări);

3. a lua câte puțin din bucate;

4. a fura, a pișcă. [Serb. ČUPATI].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ciupi
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupi, ciupesc

I. vezi t.

 1. a-și însuși în mod repetat mici sume de bani.

2. a afla (de la cineva) informații. II vezi r. a fi puțin amețit / beat.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ciupi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciupésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciupeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ciupeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ciupi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupí (a ciupi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciupésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciupeá; conjunctiv prezent 3 să ciupeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a ciupi la nota de plată
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a ciupi la nota de plată:
a ciupi la nota de plată expresie (despre ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CIUPI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIUPI:
CIUPÍ verb vezi ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ciupi
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ciupi:
ciupi verb vezi AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CIUPI LA NOTA DE PLATA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciupi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciupi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
298/13 / V: reg ciupipuí, ciupiuchí / prezentul indicativ: ciupipésc, rar ciup / Etimologie: cf srb cupati, bg чyпь] 1 verb tranzitiv: A rupe cu mâna bucățele mici pentru a mânca Si: a ciuguli.
15 verb tranzitiv: Îvp; îe A ciupi de ochi A induce prin aparențe.
Cine te-a ciupi așa? 2.
Pasărea ciupi un fir de iarbă.
Îl ciupi puricii, țînțarii.
Ciupi un instrument muzical cu coarde.
Mustul ciupi.
Pantalonii s-au cam ciupi.
Cine te-a ciupi așa de piele? 2.
Pasărea ciupi un fir de iarbă.
Ciupi un instrument muzical cu coarde.
Pantalonii s-au cam ciupi.
Ciupí a ciupi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciupésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciupeá; conjunctiv prezent 3 să ciupeáscă.

GRAMATICA cuvântului ciupi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciupi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciupi poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE ciupi?
    Vezi cuvântul ciupi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciupi?
    [ ci-u-pi ]
    Se pare că cuvântul ciupi are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciupi

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Tranzitiv regional; în expresie a o mâlci?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cet
    versuri în care rimează emistihurile; rimă leonină
    a amuți, a încremeni datorită unui sentiment foarte puternic
    a-și reveni după un șoc, o emoție puternică, un leșin
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app