eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ciuguli


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ciuguli [ ci-u-gu-li ]
VEZI SINONIME PENTRU ciuguli PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ciuguli în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ciuguli din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ciuguli
Verbul: a ciuguli (forma la infinitiv)
A ciuguli conjugat la timpul prezent:
  • eu ciugulesc
  • tu ciugulești
  • el ea ciugulește
  • noi ciugulim
  • voi ciuguliți
  • ei ele ciugulesc
VEZI VERBUL a ciuguli CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUGULI:
CIUGULÍ, ciugulesc, verb IV. tranzitiv

1. (Despre păsări, cu privire la mîncare) A ciupi de ici și de colo cu ciocul (pentru a mînca). Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S.

10. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, substantiv neutru

13. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind... și ciugulind mei tot de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92.
       • figurat Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170.

2. (Despre oameni) A îmbuca dintr-un aliment, luînd numai cîte puțin de ici și de colo; (în special) a culege boabe de pe un ciorchine de struguri. Luau bucăți mici și le mestecau îndelung în dinții lor puternici. Ciuguleau cu scumpătate din pîne. SADOVEANU, P. M. 262.
       • figurat Ochii mijeau somnoroși [asupra cărții] și abia ciuguleau cîte-o vorbă-două. VLAHUȚĂ, N. 33.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ciuguli
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciuguli:
ciugulí [Atestat: PSALT. 166/33 / prezentul indicativ: ciugulilésc / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: (despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare. 2 verb tranzitiv: A mânca apucând hrana cu ciocul. 3 verb tranzitiv: (Fam; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin de ici și de colo. 4 verb tranzitiv: (despre oameni) A trage ușor cu degetele de ceva. 5 verb tranzitiv: (despre oameni) A curăța ceva, adunând cu vârful degetelor obiecte mici sau fragmente. 6 verb tranzitiv: (Nob) A ascuți prost un obiect. 7 verb tranzitiv: (despre persoane; înv) A înregistra vag și rar câte o idee la citit (din cauza oboselii). 8 verb tranzitiv: (despre apă, unele boli etc.) A lăsa urme. 9 verb reflexiv: (despre păsări) A se scărpina sau a-și aranja penele cu ciocul. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: (despre persoane; fig) A(-și) spune vorbe dulci, gură lângă gură. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: (Mol; despre persoane; fig) A (se) săruta. 14-15 verb reflexiv:r (Nob) A (se) certa.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIUGULI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUGULI:
CIUGULÍ, ciugulesc, verb IV. tranzitiv

1. (Despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul.

2. (familial; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo.

– Et. nec.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIUGULI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUGULI:
CIUGULÍ, ciugulesc, verb IV. tranzitiv

1. (Despre păsări) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul.

2. (familial; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puțin, de ici și de colo.

– Et. nec.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A CIUGULI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CIUGULI:
A CIUGULÍ a ciuguliésc tranzitiv (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantități mici; a ciupi. /Orig. nec.
Forme diferite ale cuvantului a ciuguli: a ciuguliésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ciuguli
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuguli:
ciugulí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciugulésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuguleá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ciuguleáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ciuguli
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuguli:
ciuguli, ciugulesc. vezi t. (argoul lumii interlope)

1. a fura.

2. a aresta.

3. a condamna la detenție.

4. a bate.

5. a mânca puțin.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ciuguli
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciuguli:
ciugulí (a ciuguli) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciugulésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuguleá; conjunctiv prezent 3 să ciuguleáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CIUGULI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUGULI:
CIUGULI verb a ciupi, (popular) a piguli. (Pasărea ciuguli un fir de iarbă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIUGULI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIUGULI:
CIUGULÍ verb vezi legumi.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ciuguli
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ciuguli:
ciuguli verb vezi LEGUMI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CIUGULI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciuguli
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciuguli dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
166/33 / prezentul indicativ: ciugulilésc / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: despre păsări A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare.
A CIUGULÍ ciuguliésc tranzitiv boabe, fărâme etc.
Ciugulí a ciuguli verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ciugulésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ciuguleá; conjunctiv prezent 3 să ciuguleáscă.
Pasărea ciuguli un fir de iarbă.
Pasărea ciuguli un fir de iarbă.

GRAMATICA cuvântului ciuguli?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciuguli.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciuguli poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ciuguli sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE ciuguli?
Vezi cuvântul ciuguli desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciuguli?
[ ci-u-gu-li ]
Se pare că cuvântul ciuguli are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciuguli

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv rar de hotărâre?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
lichid preparat steril din apă și sare, cu compoziție asemănătoare serului sangvin, pentru injecții
numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune
ferm, neșovăitor
violă din secolul xvii, ținută pe mână, din care s-a dezvoltat ulterior viola și violina
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app