 | as |
|
| Circula [ cir-cu-la ] VEZI SINONIME PENTRU circula PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a circula circul în mai multe dicționareDefinițiile pentru a circula circul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a circula (forma la infinitiv) A circula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULÁ, círcul, verb I. intranzitiv 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a străbate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos. ▭ Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. • (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, organizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante. ▭ Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru circula: circulá [Atestat: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / prezentul indicativ: círcul / Etimologie: nesigură cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mișcare. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre aer) A (se) schimba. 4 verb reflexiv: (despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 5 vi (despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 verb tranzitiv: (despre bani) A întrebuința în mod curent. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (despre idei, știri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (despre cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuințat. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: (Ecn; jur; despre bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CIRCULA circul: A CIRCULÁ círcul intranzitiv 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mișca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicație). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mișca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanență prin mișcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, latina circulari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULÁ, círcul, verb I. intranzitiv 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din limba franceza circuler, latina circulari. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULÁ, círcul, verb I. intranzitiv 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din limba franceza circuler, latina circulari. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULA verb 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care circula multe vehicule; circula singur, neînsoțit.) 2. a curge. (Sîngele circula prin vene.) 3. a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (învechit) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul circula din gură în gură.) 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (învechit) a se politici. (Aceste cuvinte circula în mod curent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULÁ verb I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / conform limba franceza circuler, latina circulare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCULA: CIRCULÁ verb intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< limba franceza circuler, latina circulari) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru circula: circulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu círcul, persoana a treia singular: el / ea și plural círculă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru circula: circulá (a circula) verb, indicativ prezent 3 círculă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CIRCULA CIRCUL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL circula Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului circula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O arteră pe care circula multe vehicule; circula singur, neînsoțit. Sîngele circula prin vene. Vestea, zvonul circula din gură în gură. Aceste cuvinte circula în mod curent. O arteră pe care circula multe vehicule; circula singur, neînsoțit. Sângele circula prin vene. Aceste cuvinte circula în mod curent. Circulá a circula verb, indicativ prezent 3 círculă. |
GRAMATICA cuvântului circula? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului circula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul circula poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE circula? Vezi cuvântul circula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul circula?[ cir-cu-la ] Se pare că cuvântul circula are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL circula |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Persoană juridică sau morală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul circula se conjugă: ei ele círculă
