 | as |
|
| Chibzui [ chib-zu-i ] VEZI SINONIME PENTRU chibzui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a chibzui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a chibzui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a chibzui (forma la infinitiv) A chibzui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHIBZUI: CHIBZUÍ, chibzuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A judeca cumpănind toate eventualitățile, a socoti, a se gîndi, a reflecta, a medita. A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165. Arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14. • absolut Unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a minat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12. Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «asupra») Chibzuiește la cele ce ți-am spus. A luat o hotărîre fără să chibzuiască asupra urmărilor ei. ♦ reflexiv (Rar) A se gîndi la..., a se îngriji de..., a avea grijă. El, care era deprins a gîndi la fiică-sa, acum cu atît mai mult trebuia să se chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25. 2. A pune ceva la cale, a plănui. Și tot șuvoiul a minat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, vezi 20. Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, vezi vezi 69. Aceștia chibzuiau cu ce moarte să-l omoare. ISPIRESCU, L. 142. Așa am chibzuit treaba cu bărbatu-meu. ALECSANDRI, T. I 176. • reflexiv A se sfătui unul cu altul, a lua împreună o hotărîre. Amîndoi se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă, ca unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265. Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174. 3. (Regional) A-și da cu socoteala, a-și închipui, a presupune, a bănui. (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și pe nimerite, că oamenii începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIBZUI: CHIBZUI verb 1. a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (învechit) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (verb reflexiv:ea să chibzui în liniște.) 2. a (se) gîndi, a judeca, a socoti, (învechit și regional) a sămălui, (figurat) a cîntări, a cumpăni, a drămui. (Să chibzui cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livresc) a pertracta. (Să stăm și să chibzui cu atenție ce să facem.) 4. a aprecia, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (popular) a chiti, a cugeta, (învechit) a cunoaște, a număra. (Eu chibzui că așa trebuie să facem.) 5. (figurat) a cumpăni, a măsura. (Își chibzui cuvintele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chibzui: chibzuí [Atestat: CHEIA ÎNȚELESULUI (1678) / V: chibzuiipzchibzui / prezentul indicativ: chibzuiésc / Etimologie: mg képezni] 1 verb tranzitiv: (Înv) A presupune. 2 verb tranzitiv: A combina. 3 verb reflexiv: (Înv) A se socoti capabil de ceva Si: a îndrăzni. 4 verb tranzitiv: A judeca cumpănind toate eventualitățile Si: a socoti. 5 verb tranzitiv: A se gândi bine Si: a medita, a reflecta. 6 verb tranzitiv: A-și bate capul. 7 verb tranzitiv: (Înv) A asemăna. 8 verb tranzitiv: A pune ceva la cale. 9 verb reflexiv: A se sfătui unul cu altul. 10 verb reflexiv: A delibera spre a pune ceva la cale. 11 verb reflexiv: A lua o hotărâre. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHIBZUI: CHIBZUÍ, chibzuiesc, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ reflexiv recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ tranzitiv A pune ceva la cale; a plănui. – Din limba maghiară képezni „a forma”. conform limba maghiară képzelni „a-și imagina”. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CHIBZUI: A CHIBZUÍ a chibzuiiésc 1. tranzitiv 1) (acțiuni, situații etc.) A judeca luând în considerare eventualele posibilități; a cumpăni; a cântări. 2) (acțiuni) A prevedea din timp, elaborând un plan; a planifica. 2. intranzitiv 1) A gândi adânc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri. /<ung. képezni Forme diferite ale cuvantului a chibzui: iésc a chibzui1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CHIBZUI: CHIBZUÍ verb vezi bănui, consulta, crede, ghici, gândi, imagina, închipui, întrezări, plănui, presupune, prevedea, proiecta, sfătui, socoti, ști, visa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chibzui: chibzui verb vezi BĂNUI. CONSULTA. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNTREZĂRI. PLĂNUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROIECTA. SFĂTUI. SOCOTI. ȘTI. VISA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chibzui: chibzuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chibzuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chibzuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural chibzuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chibzui: chibzuí (a chibzui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chibzuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chibzuiá; conjunctiv prezent 3 să chibzuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CHIBZUI: CHIBZUI, fam. act. 2. Chibzuitul (Sd XVI). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CHIBZUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CHIBZUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chibzui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Verb reflexiv:ea să chibzui în liniște. Să chibzui cum e mai bine. Să stăm și să chibzui cu atenție ce să facem. Eu chibzui că așa trebuie să facem. Își chibzui cuvintele. Verb reflexiv:ea să chibzui în liniște. Să chibzui cum e mai bine. Să stăm și să chibzui cu atenție ce să facem. Își chibzui cuvintele. Chibzuí [Atestat: CHEIA ÎNȚELESULUI 1678 / V: chibzuiipzchibzui / prezentul indicativ: chibzuiésc / Etimologie: mg képezni] 1 verb tranzitiv: Înv A presupune. A CHIBZUÍ chibzuiiésc 1. Chibzuí a chibzui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele chibzuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea chibzuiá; conjunctiv prezent 3 să chibzuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului CHIBZUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chibzui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CHIBZUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE chibzui? Vezi cuvântul chibzui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chibzui?[ chib-zu-i ] Se pare că cuvântul chibzui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CHIBZUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învechit foișor de foc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
