eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a certa


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Certa [ cer-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU certa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a certa în mai multe dicționare

Definițiile pentru a certa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a certa
Verbul: a certa (forma la infinitiv)
A certa conjugat la timpul prezent:
  • eu cert
  • tu cerți
  • el ea ceartă
  • noi certăm
  • voi certați
  • ei ele ceartă
VEZI VERBUL a certa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTÁ, cert, verb

I.

1. reflexiv reciproc. A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere (adesea cu vorbe grele și cu imputări aspre); a se sfădi, a se gîlcevi. Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute! COȘBUC, P. I 174. Ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. Cîinii osul ca s-apuce, corbii stîrvul ca să-mpartă, Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă! HASDEU, R. vezi 41. În loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțelegem ca. doi oameni de treabă? ALECSANDRI, T. I 328.
       • (Poetic) Flori și stele Se certau noaptea-ntre ele. ALECSANDRI, P. II 177.
       • Expresia: A se certa furcă vezi furcă.

2. reflexiv reciproc. A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi (cu cineva). Pentru-un rîs al ei se ceartă, Și din joc se prind feciorii La trînteli. COȘBUC, P. I 98.

3. tranzitiv A mustra, a dojeni (uneori cu vorbe grele, cu imputări aspre). vezi ocărî. Mama mă tot ceartă Și tata-i supărat, Și-n ochii mei se uită Toți oamenii din sat. COȘBUC, P. I 61. Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pămînt. COȘBUC, P. I 281. Împăratul o mai certa cîteodată, din care pricină împărăteasa nu era mulțămită cu starea ei. RETEGANUL, P. II 27. Ileana Simziana... prinse a certa pe neguțător că o înșelase. ISPIRESCU, L. 25.
       • absolut (Rar) Ceartă, mamă, cu gura, Numai nu mai blestema. BIBICESCU, P. P. 94.

3. tranzitiv (Învechit și arhaizant, de obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A pedepsi. Dar acu vei verb reflexiv:ea cu oaste și război ca să ne cerți. EMINESCU, O. I 146. Te-am crescut d-atîta verb reflexiv:ane, Și n-avuși de ce te teme; Nici cu vorba Te-am mustrat, Nici cu palma Te-am certat. TEODORESCU, P. P. 668.
       • figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236.
       • (Cu privire la o vină) Zicu-i și Țăpeluș; că nu iartă Tîlhării, ci cu țapa le ceartă. BUDAI-DELEANU, Ț. 154.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CERTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTA verb

1. a se învrăjbi, a se supăra, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a (se) pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a certa cu toți prietenii.)

2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (popular și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit și regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cîrti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puțui, (Moldova) a șmotri, (Olt. și Banat) a verb reflexiv:evi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familial figurat) a săpuni, a scutura. (L-a certa cu asprime.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A CERTA
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A CERTA:
A CERTA a bruftui, a bruftului, a da (cuiva) cu flit, a desființa, a face albie de porci (pe cineva), a face pe cineva cu ou și cu oțet, a face pe cineva praftură, a flitui, a lua în șuturi, a obrăznici, a pizdui, a probozi, a-i sări (cuiva) în cap, a scărmăna, a scoate (pe cineva) la tablă, a spăla pe cineva pe cap, a-i spune cuiva verb reflexiv:eo două de dulce, a trage (cuiva) un frecuș / un perdaf / o săpuneală, a ține (cuiva) o predică, a umple de bogdaproste, a zice (cuiva) verb reflexiv:eo două de dulce.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CERTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTÁ, cert, verb

I.

1. reflexiv recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni.
♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.
       • Expresia: A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic.

2. tranzitiv A mustra, a dojeni.

3. tranzitiv (învechit) A pedepsi.

– latina certare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTÁ, cert, verb

I.

1. reflexiv recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni.
♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.
       • Expresia: A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic.

2. tranzitiv A mustra, a dojeni.

3. tranzitiv (învechit) A pedepsi.

– latina certare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

certa
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru certa:
certá [Atestat: CORESI, EV. 47/8 / prezentul indicativ: cert / Etimologie: moștenit din latinescul certare] 1 verb tranzitiv: A mustra. 2 verb reflexiv:r A discuta în contradictoriu, cu glas ridicat Si: (înv) a se gâlcevi, (pfm) a se dondăni, a se ciorovăi. 3 verb tranzitiv: (Înv) A pedepsi. 4 verb tranzitiv: (Îvr) A amenda. 5 verb tranzitiv: (Înv) A condamna. 6 verb reflexiv:r A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CERTA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTÁ, cert, verb

I.

1. reflexiv A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere; a se sfădi, a se gâlcevi.
♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva.

2. tranzitiv A mustra, a dojeni.

3. tranzitiv (învechit și arhaic) A pedepsi.

– latina certare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CERTA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERTA:
CERTÁ verb vezi bate, condamna, instrui, învăța, osândi, pedepsi.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

certa
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru certa:
certa verb vezi BATE. CONDAMNA. INSTRUI. ÎNVĂȚA. OSÎNDI. PEDEPSI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

certa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru certa:
certá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cert, persoana a treia singular: el / ea și plural ceártă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

certa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru certa:
certá (a certa) verb, indicativ prezent 3 ceártă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A certa
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A certa:
A certa ≠ a lăuda
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A CERTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A certa
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a certa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a a certa cu toți prietenii.
L-a a certa cu asprime.
S-a a certa cu toți prietenii.
L-a a certa cu asprime.
Certá a a certa verb, indicativ prezent 3 ceártă.

GRAMATICA cuvântului A certa?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a certa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A certa poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE certa?
    Vezi cuvântul certa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul certa?
    [ cer-ta ]
    Se pare că cuvântul certa are două silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL A certa
    Inţelegi mai uşor cuvântul a certa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral
    A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic
    A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral
    A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A certa