 | as |
|
| Cerceta [ cer-ce-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cerceta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cerceta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cerceta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cerceta (forma la infinitiv) A cerceta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCETA: CERCETÁ, cercetez, verb I. tranzitiv 1. A examina cu atenție; a observa, a controla. începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu verb reflexiv:eo două opriri la verb reflexiv:eo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci in alta, s-apropie de gară, cer cetind cu de-amănuntul închegătura liniei. spaniolă POPESCU, M. G. 28. Le cercetează [rozele] tremurind Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd?- Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137. • reflexiv reciproc. Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281. 2. A face cercetări; a studia, a medita, a consulta. Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6. Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202. 3. A căuta. Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Venea încet-încet, De la Dunăre-n Șiret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134. 3. A căuta să afli; a se informa, a iscodi. vezi cerca (II). Un gînd îndrăzneț își pusă in minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244. • absolut El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și cîntară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119. • intranzitiv (Uneori construit cu prepoziție «de» sau «despre») Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67. 5. A întreba, a chestiona. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44 ♦ (juridic) A face cercetări, investigații, a ancheta. Procurorul cercetează cazul la fața locului. 6. (Învechit și popular) A vizita. Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. forme 6. Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. vezi III 4. • absolut Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. vezi III 4. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETA: CERCETA verb 1. a analiza, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livresc) a considera, (învechit) a medita, a privi, a socoti, (figurat) a explora, (învechit figurat) a scărmăna. (A cerceta cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (popular) a iscodi, (învechit și regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti. (Îl cerceta cu atenție.) 3. a căuta, a examina, a studia, (învechit) a cerca. (Calul de dar nu se cerceta în gură.) 4. a consulta, a examina, a studia. (Am cerceta toate izvoarele.) 5. a consulta. (cerceta catalogul unei biblioteci.) 6. a se documenta, a se informa, a studia, a vedea, (învechit) a se pliroforisi. (cerceta dacă nu s-a mai scris despre asta.) 7. a se informa, (Transilvania, Banat și Bucovina) a știrici. (A cerceta peste tot.) 8. a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (învechit) a revedui, (grecism învechit) a teorisi. (A cerceta toate scriptele instituției.) 9. a examina, a vedea. (Trebuie să cerceta cum stau lucrurile.) 10. a examina, a încerca, a sonda, (popular) a cerca. (cerceta terenul să vezi dacă avem șanse de reușită.) 11. (juridic) a ancheta, a instrui. (cerceta un caz penal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCETA: CERCETÁ, cercetez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ tranzitiv A studia, a consulta. ♦ tranzitiv A căuta. 2. tranzitiv A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. tranzitiv A întreba, a chestiona. ♦ (juridic) A face o cercetare; a ancheta. 4. tranzitiv (popular) A vizita. – latina circitare „a da târcoale”. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CERCETA: A CERCETÁ a cercetaéz tranzitiv 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. a cerceta locurile. a cerceta problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) juridic A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. a cerceta un martor. /<lat. circitare Forme diferite ale cuvantului a cerceta: a cercetaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cerceta: cercetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cercetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural cerceteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cerceta: cercetá (a cerceta) verb, indicativ prezent 3 cerceteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERCETA: CERCETÁ verb vezi vizita. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cerceta: cerceta verb vezi VIZITA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CERCETA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cerceta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cerceta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A cerceta cauzele unui fenomen. Îl cerceta cu atenție. Calul de dar nu se cerceta în gură. Am cerceta toate izvoarele. Cerceta catalogul unei biblioteci. Cerceta dacă nu s-a mai scris despre asta. A cerceta peste tot. A cerceta toate scriptele instituției. Trebuie să cerceta cum stau lucrurile. Cerceta terenul să vezi dacă avem șanse de reușită. Cerceta un caz penal. A CERCETÁ cercetaéz tranzitiv 1 A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. Cerceta locurile. Cerceta problema. Cerceta un martor. Am cerceta toate documentele. Cercetá a cerceta verb, indicativ prezent 3 cerceteáză. |
GRAMATICA cuvântului cerceta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cerceta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cerceta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cerceta? Vezi cuvântul cerceta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cerceta?[ cer-ce-ta ] Se pare că cuvântul cerceta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cerceta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i lua cuiva bucățica din sau de la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cerceta se conjugă: ei ele cerceteáză
