 | as |
|
| Cauză [ ca-u-ză ] VEZI SINONIME PENTRU cauză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cauza în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cauza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cauza (forma la infinitiv) A cauza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ, cauze, substantiv feminin 1. Fenomen care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, căruia îi servește ca punct de plecare, între cele două fenomene stabilindu-se un raport strîns de interdependență; pricină. Căldura este cauza dilatării corpurilor. ▭ Dezvoltînd genialele teze ale lui Marx și Engels, Lenin și Stalin au analizat în profunzime și au scos la iveală în mod concret cauzele războaielor în condițiile imperialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 215. Una din cauzele principale ale vieții îndelungate ale artei clasice este faptul că ea reflectă profund și just orînduirea socială, lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/3. Această revoluție nu avu drept cauză turburările din Europa, ci numai drept ocazie. BOLINTINEANU, O. 311. • locuțiune conjuncție Din cauza... = datorită..., din pricina... Din cauza aceasta (sau din această cauză) = din pricina aceasta. Tata nu mai sosește. Din această cauză, mama devine din ce în ce mai tăcută. SAHIA, N. 48. Din cauză de... = din motiv de..., pentru. Am lipsit din cauză de boală. Din cauză că... = pentru că, fiindcă, deoarece. Din ce (sau din care) cauză? = pentru ce? 2. Problemă de mare amploare socială, care interesează și preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Un artist... simte de. obicei mai profund și poate fi deci mai capabil să exprime și să servească o cauză. ANGHEL, PR. 186. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. Mai mulți juni patrioți și devotați cauzei naționale, avînd înfrunte unii pe despre Ipătescu, alții pe bravul cadet Andreescu, îi țin calea [colonelului Solomon] și acest din urmă îl face prizonier în numele poporului. BOLINTINEANU, O. 250. • (De obicei urmat de determinări în genitiv) Pacea va fi menținută și consolidată dacă popoarele vor lua în propriile lor mîini cauza menținerii păcii și o vor apăra pînă la capăt. STALIN, I. PRAV. 1951, 14. Omenirea progresistă și iubitoare de pace privește cu drept cuvînt politica Partidului Comunist al Uniunii Sovietice – politică de întărire continuă a Statului sovietic, a economiei și culturii sale – drept un aport hotărîtor la cauza apărării păcii și libertății popoarelor. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. Aplicarea întocmai și pînă la capăt a politicii partidului este cauza întregului popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. • Expresia: În cunoștință de cauză = cunoscînd bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele cu ale altuia. Se vede treaba că și ceferiștii fac cauză comună cu ei [cu țăranii răsculați]. DUMITRIU, B. forme 86. 3. Afacere pentru care cineva se înfățișează înaintea judecății; pricină, proces. Am o cauză la judecătorie. • (Azi mai ales în expresie) A avea cîștig de cauză (într-un proces, într-o discuție etc.) = a cîștiga, a învinge. A da (cuiva) cîștig de cauză = a se pronunța în favoarea cuiva, a-i da dreptate. A pune (pe cineva) în cauză = a implica pe cineva într-o afacere (judiciară). A scoate (pe cineva) din cauză = a recunoaște că cineva nu are nici un amestec într-o afacere (judiciară). (A fi) în cauză = (a fi) interesat într-o chestiune (judiciară). Cei în cauză s-au prezentat să-și spună cuvîntul. – Pronunțat: ca-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cauză: cáuză substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S., 216 / V: (înv) cavză / P: ca-ucauza / Plural: cauzaze / Etimologie: lat causa, it causa, franceza cause] 1 (Fiz) Fenomenul anterior, căruia îi urmează, în mod necesar, alt fenomen. 2 Tot ce produce un anumit efect. 3 Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. 4 (Îs) cauzaza păcii Problemă a dezarmării și combaterii războiului, violenței. 5 (Îlav) În cunoștință de cauza Cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. 6 (Îe) A face cauza comună (cu cineva) A-și uni interesele (cu ale altuia). 7 Motiv. 8 Rațiune. 9 (Jur) Proces. 10 (Îe) A avea câștig de cauza A i se da cuiva dreptate (într-o dispută). 11 (Îae) A câștiga. 12 (despre un organ juridic; îe) A da (cuiva) câștig de cauza A se pronunța în favoarea uneia din părțile aflate în proces. 13-14 (Îe) (A fi) în cauza (A fi) interesat. 15-16 (Îae) (A fi) implicat. 17 (Îe) A pleda cauzaza cuiva A apăra interesele cuiva. 18 (Îs) cauza finală Scop. 19 (Îas) Sfârșit care determină desfășurarea unui fenomen. 20 (Îlpp) Din cauzaza sau din cauza de Pentru. 21 (Îlc) Din ce (sau care) cauza Pentru ce. 22 Mobil. 23 (Pex) Vină. 24 Afacere. 25 Interes. 26 (Îe) A fi afară din cauza A fi în afară de urmărire. 27 (Îae) A nu fi implicat. 28 (Îae) A fi afară din discuție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ, cauze, substantiv feminin 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Cauza păcii. • Expresia: În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, rațiune. 3. (juridic) Proces, pricină. ♦ Expresia: A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge. A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [ pronunție: ca-u-] – Din latina causa, limba franceza cause. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ, cauze, substantiv feminin 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Cauza păcii. Expresia: În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, rațiune. 3. (juridic) Proces, pricină. • Expresia: A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge. A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces. (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [ pronunție: ca-u-] – Din latina causa, limba franceza cause. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ, cauze, substantiv feminin 1. Fenomen care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, căruia îi servește ca punct de plecare; pricină, motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. Cauza păcii. • Expresia: În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia). 3. (juridic) Proces. • Expresia: A avea câștig de cauză = a câștiga, a învinge. A da (cuiva) câștig de cauză = a se pronunța în favoarea cuiva. A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva. [ pronunție: ca-u-] – latina literar causa (în franceză cause). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CAUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, (învechit și popular) cuvînt, (popular) noimă, price, (învechit) cap, obiect, povod, rezon, (figurat) izvor, sămînță. (cauza care explică producerea unui fenomen.) 2. obîrșie, origine, (figurat) izvor, mamă. (cauza tuturor succeselor e...) 3. obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) pricină. (Luptă pentru nobila cauza a independenței.) 4. (juridic) acțiune, judecată, proces, (livresc) speță, (învechit și popular) price, (popular) dreptate, lege, pricină, (regional) pîră, (prin Transilvania) tărghelaș, (învechit) divan, județ, prigonire, sud, (învechit, în Moldova) delă. (Mîine se judecă cauza.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ substantiv feminin 1. Ceea ce determină, provoacă apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiții apariția altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. • În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, rațiune. 3. (juridic) Pricină, proces. • A avea câștig de cauză = a câștiga. [pronume ca-u-. / < latina, italiana causa, conform limba franceza cause]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ substantiv feminin 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de cauza = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face cauza comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. • motiv, rațiune. 3. (juridic) pricină, proces. ♦ a avea câștig de cauza = a câștiga. (< latina, italiana causa, după limba franceza cause) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZA verb 1. a pricinui, a produce, a provoca, (popular) a cășuna, (învechit) a trage. (A cauza cuiva un necaz.) 2. a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a cauza discuții furtunoase.) 3. a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a cauza o senzație de înviorare.) 4. a aduce, a pricinui, a produce, a provoca. (A cauza mari daune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAUZĂ: CÁUZĂ cauzae forme 1) Fenomen care provoacă sau determină apariția efectului; motiv; temei; pricină. cauza principală. cauza obiectivă. 2) juridic Acțiune pentru care cineva apare în fața judecății; proces. • A avea câștig de cauza a câștiga un proces judiciar. A (nu) fi în cauza a (nu) fi implicat într-o acțiune. 3) Problemă socială, de mare importanță, care preocupă o colectivitate de oameni și pentru a cărei apărare se duce o luptă. cauzaa păcii. [G.-D. cauzei; silabe ca-u-] /<lat. causa, limba franceza cause Forme diferite ale cuvantului cauza: cauzae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cauză: *cáuză forme, plural e (latina causa și caussa, de unde vine și ac-cusare). Principiŭ, ceĭa ce face ca un lucru să fie: Dumnezeŭ e cauza primă. Motiv, subĭect, pricină: a lucra fără cauză. Interes, partid: a apăra cauza inocențeĭ. Proces: a scoate pe cineva din cauză. A face cauză comună cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauză că, din pricină că, fiind-că: staŭ acasă din cauză că ploŭă, din cauza ploiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cauză: cáuză (cáuze), substantiv feminin – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. latina causa (secolul XIX). – derivat cauza, verb (a pricinui, a produce), din latina causare; cauzal, adjectiv, din latina causalis; căuzaș, substantiv masculin (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adjectiv, din latina causativus. Forme diferite ale cuvantului cauza: cáuze Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ, cauzez, verb I. tranzitiv A fi cauza unei întîmplări (în special neplăcute, rele), a pricinui, a produce, a provoca. Grindina a cauzat pagube. – Pronunțat: ca-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cauză: cauză forme 1. ceea ce face că un lucru există; 2. motiv, rațiune de a fi: fără nicio cauză; 3. partid, interes: a face cauză comună; 4. proces: cauzele celebre. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cauza: cauza verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1865) URICARIUL X, 369/14 / P: ca-ucauza / prezentul indicativ: cauzazéz / Etimologie: franceza causer, it causare] 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen Si: a pricinui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ, cauzez, verb I. tranzitiv A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [ pronunție: ca-u-] – Din limba franceza causer, italiana causare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ, cauzez, verb I. tranzitiv A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [ pronunție: ca-u-] – Din limba franceza causer, italiana causare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ verb I. trecut A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [pronume ca-u-. / < italiana causare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CAUZA: A CAUZÁ a cauzaéz tranzitiv A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [silabe ca-u-] /<fr. causer Forme diferite ale cuvantului a cauza: a cauzaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ, cauzez, verb I. tranzitiv A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [ pronunție: ca-u-] – După limba franceza causer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ verb trecut a pricinui, a produce, a determina. (< limba franceza causer, latina causari) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cauza: cauzá verb (silabe ca-u-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu cauzéz, persoana a treia singular: el / ea și plural cauzeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cauză: cáuză substantiv feminin (silabe ca-u-), genitiv dativ articulat cáuzei; plural cáuze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CAUZA: CAUZÁ verb 1. vezi provoca. 2. vezi stârni. 3. vezi aduce. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cauză: cáuză (ca-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cáuzei; plural cáuze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cauza: cauzá (a cauza) (ca-u-) verb, indicativ prezent 3 cauzeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cauză: Cauză ≠ efect Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CAUZA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cauză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cauză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii , 216 / V: înv cavză / P: ca-ucauză / Plural: cauzăze / Etimologie: lat causa, it causa, franceza cause] 1 Fiz Fenomenul anterior, căruia îi urmează, în mod necesar, alt fenomen. 4 Îs cauzăza păcii Problemă a dezarmării și combaterii războiului, violenței. 5 Îlav În cunoștință de cauză Cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. 6 Îe A face cauză comună cu cineva A-și uni interesele cu ale altuia. 10 Îe A avea câștig de cauză A i se da cuiva dreptate într-o dispută. 12 despre un organ juridic; îe A da cuiva câștig de cauză A se pronunța în favoarea uneia din părțile aflate în proces. 13-14 Îe A fi în cauză A fi interesat. 17 Îe A pleda cauzăza cuiva A apăra interesele cuiva. 18 Îs cauză finală Scop. 20 Îlpp Din cauzăza sau din cauză de Pentru. 21 Îlc Din ce sau care cauză Pentru ce. 26 Îe A fi afară din cauză A fi în afară de urmărire. Cauză care explică producerea unui fenomen. Cauză tuturor succeselor e. Luptă pentru nobila cauză a independenței. Mîine se judecă cauză. A cauză cuiva un necaz. Atitudinea lui a cauză discuții furtunoase. Injecția i-a cauză o senzație de înviorare. A cauză mari daune. CÁUZĂ cauzăe forme 1 Fenomen care provoacă sau determină apariția efectului; motiv; temei; pricină. Cauză principală. Cauză obiectivă. • A avea câștig de cauză a câștiga un proces judiciar. A nu fi în cauză a nu fi implicat într-o acțiune. Cauzăa păcii. Cauză care explică producerea unui fenomen. Cauză tuturor succeselor e. Luptă pentru nobila cauză a independenței. 1865 URICARIUL X, 369/14 / P: ca-ucauză / prezentul indicativ: cauzăzéz / Etimologie: franceza causer, it causare] 1-2 A fi cauza 1-2 unui fenomen Si: a pricinui. A CAUZÁ cauzăéz tranzitiv A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. Cauzá a cauză ca-u- verb, indicativ prezent 3 cauzeáză. |
GRAMATICA cuvântului Cauză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cauză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cauză poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cauză? Vezi cuvântul cauză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cauză?[ ca-u-ză ] Se pare că cuvântul cauză are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cauză Inţelegi mai uşor cuvântul cauză dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= datorită Din cauza aceasta sau din această cauză = din pricina aceasta = din motiv de = pentru că, fiindcă, deoarece Din ce sau din care cauză? = pentru ce? 2 În cunoștință de cauză = cunoscînd bine chestiunile despre care este vorba A face cauză comună cu cineva = a-și uni interesele cu ale altuia = a cîștiga, a învinge A da cuiva cîștig de cauză = a se pronunța în favoarea cuiva, a-i da dreptate A pune pe cineva în cauză = a implica pe cineva într-o afacere judiciară A scoate pe cineva din cauză = a recunoaște că cineva nu are nici un amestec într-o afacere judiciară A fi în cauză = a fi interesat într-o chestiune judiciară În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba A face cauză comună cu cineva = a-și uni interesele cu ale altuia ♦ Expresia: A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate într-o dispută etc A da cuiva câștig de cauză = despre un organ de jurisdicție a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces A fi în cauză = a fi interesat, implicat într-o chestiune A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva Expresia: În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba A face cauză comună cu cineva = a-și uni interesele cu ale altuia A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate într-o dispută etc A da cuiva câștig de cauză = despre un organ de jurisdicție a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces A fi în cauză = a fi interesat, implicat într-o chestiune A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba A face cauză comună cu cineva = a-și uni interesele cu ale altuia A avea câștig de cauză = a câștiga, a învinge A da cuiva câștig de cauză = a se pronunța în favoarea cuiva A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba A avea câștig de cauză = a câștiga ♦ în cunoștință de a cauza = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face a cauza comună = a lupta împreună cu alții pentru aceeași cauză ♦ a avea câștig de a cauza = a câștiga |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cauză |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De florile mărului sau de flori de cuc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cauza se conjugă: ei ele cauzeáză
