 | as |
|
| Căsca [ căs-ca ] VEZI SINONIME PENTRU căsca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a casca casc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a casca casc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a căsca (forma la infinitiv) A căsca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCÁ, casc, verb I. 1. tranzitiv (Cu complementul «gura») A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mîncarea etc. Fetele căscară gura să răspundă, dar muma lor le luă vorba din gură. RETEGANTUL, P. II. [Dracul] cască o gură cît o șură și, cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul. CREANGĂ, P. 54. • figurat Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. REBREA NU, R. II 200. • Expresia: A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naivă (de obicei stînd cu gura deschisă), a privi prostește; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea; a tăia frunză la cîini. Ziulița îndelungată sade numai și mănîncă și cască gura după cei drumari, că numai a se găti știe. RETEGANUL, P. I 51. Căscase gura și bleojdise ochii la cele ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. Mai șede el cît șede, de cască gura prin tîrg, și-apoi își ia tălpășița spre casă. CREANGĂ, P., 44. Oamenii căscau ironic gura cînd îl vedeau. EMINESCU, N. 42. Lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329. 2. intranzitiv (Despre oameni și animale) A deschide gura mare printr-o mișcare reflexă de inspirare adîncă, urmată de o expirație prelungiră și adesea zgomotoasă, trădînd oboseală, plictiseală sau, mai ales, nevoie de somn. Poate că trăisem încă într-această lume mare Ce mă face ca să sufăr, ca să rid sau ca să casc. MACEDONSKI, O. I 70. Ei se sculară, apoi începură a se-ntinde și a căsca. ISPIRESCU, L. 202. Ca... a... se toată ziulică și do...o...rm toată nopticica. ALECSANDRI, T. 899. • tranzitiv (Cu complementul «gura»; rar) Dimineața... Stan se scoală, întinzîndu-se și căscînd o gură de gîndeai că verb reflexiv:ea să-i soarbă. RETEGANUL, P. IV 19. 3. tranzitiv (Familiar, cu complementul «ochii») A deschide tare ochii (mai ales de mirare) spre a vedea mai bine; a se holba, a se zgîi. Căscai ochii ca la un spectacol cum nu mai văzuseși pînă atunci. PAS, Z. I 211. Brîncovene Constantin... Cască ochii-a te uita De-ți cunoști tu pielea ta. ALECSANDRI, P. P. 212. 4. reflexiv (Despre obiecte care prezintă o deschizătură) A se deschide (nu de tot); a se crăpa. Prăpastia se cască în adîncime. ▭ O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52. • figurat Au încercat istoricii literari... ca și istoricii propriu-ziși, să afirme că ei fac istoria de dragul istoriei... Între declarațiile programatice și aplicarea lor în practică s-a căscat însă o prăpastie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căsca: căscá [Atestat: TETRAEV. (1574), 251 / prezentul indicativ: cásc / Etimologie: moștenit din latinescul cascare] 1 verb tranzitiv: A deschide gura (pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.) 2 verb tranzitiv: (Îe) A casca gura A privi cu interes (sau cu mirare, cu curiozitate naivă). 3 verb tranzitiv: (Îae) A umbla pe ici, pe colo, pierzând verb reflexiv:emea. 4 verb tranzitiv: (Îae) A dezvălui un secret (fară a avea o intenție rea). 5 verb tranzitiv: (Îe) A casca ochii A deschide ochii tare, mai ales de mirare Si: (pop) a se holba, a se zgăi, (îrg) a se bleojdi. 6 verb tranzitiv: (Îae; pex) A fî (foarte) atent. 7-8 verb tranzitiv: (Îc) Cască-gură (sau gură-cască) Persoană care (stă absentă și) nu înțelege ce se întâmplă (sau ce se discută) în jurul ei. 9 verb tranzitiv: (Îae) Persoană dezinteresată Si: căsăcăund (1). 10 vi A deschide gura mare printr-o inspirație adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând prin acest gest starea (de oboseală, plictiseală dar, mai ales, de somnolență) în care se află o ființă Si: a ușta. 11 verb reflexiv: (despre o ușă, o fereastră etc.) A se întredeschide Si: a se crăpa. 12 vi (Îvr; despre oameni) A striga. 13 vi (Înv) A râvni. 14 vi (Înv) A tinde (spre ceva). 15 verb reflexiv: (despre obiecte) A se crăpa. 16 verb reflexiv: (despre nuci) A plesni. 17 verb reflexiv: (Fig; îe) A se casca o prăpastie (între două persoane sau grupuri) A se produce o dezbinare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru căsca: căscá (cásc, căscát), verb – 1. A deschide gura. – 2. A deschide mult (gura, ochii etc.). – 3. A deschide gura mare, trădînd oboseală, plictiseală, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc). latina *cascare, din greacă χάσϰω (Candrea, limba română, XXXI, 304; Meyer, albaneză St., IV, 123; Pușcariu 306; Candrea-Dens., 282; REW 1733; DAR); conform sard. kaskare (Wagner 111), italiana cascaggine. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 86 și II, 23). Variante din mr. și megl. provine direct din limba neogreacă – derivat căscări, verb (rar, a căsca 3); căscat, adjectiv (deschis, răscrăcănat; căscat, holbat); căscat, substantiv neutru (faptul de a căsca); căscătură, substantiv feminin (căscat); cascotă (variantă cașcotă), substantiv feminin (se spune atunci cînd nu există nimic de mîncare), formație umoristică, alcătuită cu ajutorul unui sufix care pare limba neogreacă; căscăund, adjectiv (căscat, tont), formație curioasă, fără îndoială în loc de *căscăun, cu un sufix expresiv ca în bărzăun, gărgăun, și care se consideră nejustificat derivat de la un latina *cascabundus (Candrea, limba română, XXXI, 305; Tiktin; Pușcariu 307; Candrea-Dens., 283; REW 1732; Rosetti, I, 164). Forme diferite ale cuvantului casca: cásc căscát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ, căști, substantiv feminin 1. Acoperămînt pentru cap,, făcut din oțel sau alt metal și căptușit în interior cu piele, pîslă sau plută; e purtat de obicei de militari în război sau de pompieri la incendii, pentru a apăra capul de lovituri. Văzură autocamioanele încărcate cu ostași, căștile, țevile puștilor mitraliere. DUMITRIU, vezi L. 67. Niște copii, sărind căștile și luciul baionetelor, prinseră a țipa. CAMILAR, N. I 72. ♦ Obiect de metal sau rețea de sîrmă ori de piele, folosit pentru protecția capului de către unii sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) în timpul competițiilor, sau de unii muncitori (mineri, sondori etc.) în timpul lucrului. ♦ Acoperămînt pentru cap făcut din cauciuc și folosit de înotători pentru a nu-și uda părul. 2. Dispozitiv care servește pentru a asculta transmisiuni radiofonice sau telefonice; e alcătuit din uriul sau două receptoare care se fixează la urechi cu ajutorul unui suport metalic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCÁ, casc, verb I. 1. tranzitiv A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. • Expresia: A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; prin extensie a băga de seamă, a fi atent. • Compus: cască-gură substantiv masculin = gură-cască. 2. intranzitiv A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – latina *cascare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CĂSCA casc 1.: A CĂSCÁ casc 1. tranzitiv (gura) A desface despreunând buzele și fălcile (pentru a mânca, a vorbi etc.); a deschide. • a casca casc 1. gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naivă la ceva sau la cineva; b) a umbla fără nici o treabă (uitându-se în toate părțile). a casca casc 1. ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaimă etc.); a se holba; b) a băga de seamă; a fi atent. Cască-gură (sau gură-cască) calificativ atribuit unei persoane care umblă fără nici un rost. 2. intranzitiv A deschide larg gura printr-o mișcare reflexă, inspirând adânc și expirând prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ substantiv feminin 1. Acoperământ de cap din oțel, mai rar din piele etc., căptușit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru a le apăra capul. ♦ Acoperământ de cap folosit de sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului în timpul competițiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. Dispozitiv compus din unul sau două receptoare mici care se pot așeza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [plural căști. / < limba franceza casque, conform spaniolă casco]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCÁ, casc, verb I. 1. tranzitiv A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. • Expresia: A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nicio treabă, a pierde verb reflexiv:emea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; prin extensie a băga de seamă, a fi atent. • Compus: cască-gură substantiv masculin = gură-cască. 2. intranzitiv A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, ca semn de oboseală, plictiseală sau somn. 3. reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – latina *cascare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cască: cáscă substantiv feminin [Atestat: (a. 1893) URICARIUL XXII, 440 / Plural: căști, (înv) cășci / Etimologie: franceza casque] 1 Acoperământ pentru cap din oțel, din piele etc., căptușit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru protejarea capului. 2 Acoperământ pentru cap folosit de sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) sau de muncitori (mineri, sudori etc.) pentru protejarea capului. 3 Dispozitiv metalic în saloanele de coafură, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului. 4 Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCÁ, casc, verb I. 1. tranzitiv A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mâncarea etc. • Expresia: A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi. 2. intranzitiv A deschide gura mare printr-o mișcare reflexă de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (puțin), a se crăpa (4). – latina *cascare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ, căști, substantiv feminin 1. Acoperământ pentru protecția capului confecționat din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului. 2. Acoperământ pentru cap din cauciuc sau din material plastic, folosit pentru a feri părul de apă; caschetă (2). 3. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – Din limba franceza casque. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ substantiv feminin 1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului. ♦ cascaăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict. • acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul. 2. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< limba franceza casque) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ, căști, substantiv feminin 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului. 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – Din limba franceza casque. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCA verb 1. a deschide, a desface. (casca gura.) 2. a (se) bulbuca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (popular și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (popular) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (regional) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilvania) a (se) zgăura, (Banat) a (se) zgîmboia. (casca ochii.) 3. a (se) crăpa, a (se) intredeschide. (S-a casca ușa.) 4. a se adînci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În fața noastră se casca o peșteră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CÁSCĂ, căști, substantiv feminin 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, piele sau cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și unii muncitori pentru protecția capului. ♦ Dispozitiv metalic în forma unei căciuli, care servește la coafat. 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – în franceză casque. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CASCĂ1 acoperământ pentru protecția capului, confecționat din materiale ușoare având o mare rezistență la impactul cu corpuri dure, căptușită cu material textil, piele sau plastic. Este utilizată de către parașutiști și unele categorii de piloți (aviație de luptă, parapantism, deltaplanism). Unele căști sunt prevăzute cu capsule microfonice și receptoare sau alte dispozitive. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂSCA: CĂSCA verb 1. Cască, Preda (Gorj 179) 2. Cascul (Glos); Căscul/escu, A., mold. act.; -ești fam. (Gorj 179). 3. Prob. Cascoi b., munt. (Glos); Cascoe m-te (Mus); – N. (C Ștef); – Onică (17 A II 111); – din Casco/ești (16 A III 292); -ești substantiv (Dm). 4. Cosco n. act. identificat de M. Costăchescu cu Cascoe (Dm); vezi și Cosea. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru CASCĂ: CASCĂ2 dispozitiv alcătuit din unul sau două receptoare fixate pe urechi servind la ascultarea transmisiunilor radiofonice de către aviatori. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cască: cáscă (cắști), substantiv feminin – Acoperămînt din metal pentru protecția capului. în franceză casque. – derivat caschetă, substantiv feminin, din limba franceza casquette. Forme diferite ale cuvantului casca: cắști Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cască: *cáscă, forme, plural căștĭ (limba rusă káska, despre limba franceza casque m., care vine despre spaniolă casco, craniu, coĭf. P. gen., cp. cu mască). Coĭf. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căsca: căscá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu casc, persoana a doua singular: tu caști, persoana a treia singular: el / ea și plural cáscă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cáște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căsca: căscá (a casca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu casc, persoana a doua singular: tu caști, 3 cáscă; conjunctiv prezent 3 să cáște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Casc/ă: Casc/ă, -oe, -oești, -oi, -ul vezi Casca 1 – 3. Forme diferite ale cuvantului casc/a: casc/a-oe -oești casc/a- Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cască: cáscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căștii; plural căști Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cască: cască, căști substantiv feminin (peiorativ) om naiv / credul. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cască: cáscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cắștii; plural căști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CASCA CASC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cască Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cască dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 verb tranzitiv: Îe A cască gura A privi cu interes sau cu mirare, cu curiozitate naivă. 5 verb tranzitiv: Îe A cască ochii A deschide ochii tare, mai ales de mirare Si: pop a se holba, a se zgăi, îrg a se bleojdi. 17 verb reflexiv: Fig; îe A se cască o prăpastie între două persoane sau grupuri A se produce o dezbinare. • cască gura la ceva sau la cineva a a privi cu curiozitate sau mirare naivă la ceva sau la cineva; b a umbla fără nici o treabă uitându-se în toate părțile. Cască ochii a a face ochi mari de mirare, de spaimă etc. Cască gura. Cască ochii. S-a cască ușa. În fața noastră se cască o peșteră. În fața noastră se cască o peșteră. Căscá a cască verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu casc, persoana a doua singular: tu caști, 3 cáscă; conjunctiv prezent 3 să cáște. |
GRAMATICA cuvântului cască? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cască. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cască poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căsca? Vezi cuvântul căsca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căsca?[ căs-ca ] Se pare că cuvântul căsca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cască Inţelegi mai uşor cuvântul cască dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naivă de obicei stînd cu gura deschisă, a privi prostește; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea; a tăia frunză la cîini A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; prin extensie a băga de seamă, a fi atent Compus: cască-gură substantiv masculin = gură-cască A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nicio treabă, a pierde verb reflexiv:emea A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; prin extensie a băga de seamă, a fi atent Compus: cască-gură substantiv masculin = gură-cască A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naivă; prin extensie a umbla fără nici o treabă, a pierde verb reflexiv:emea A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi ♦ a casca cascăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cască |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vată de zahăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul CASCĂ are forma: căști
