 | as |
|
| Armonică [ ar-mo-ni-că ] VEZI SINONIME PENTRU armonică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a canta la armonica în mai multe dicționareDefinițiile pentru a canta la armonica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru armonică: armonică 1. Instrument de suflat cu burduf, al cărui suflu se transmite unor lame de metal (ancii* dispuse ca la muzicuță*) prin apăsarea unui dublu sistem de butoane (la mâna dreaptă și la cea stângă). Sunetul se produce atât prin apăsarea burdufului (expirație) cât și prin tragerea lui (inspirație), fiind, în cazul a. diatonice, diferit ca înălțime în funcție de sensul de mișcare al burdufului. Provenită din Handäoline (inventată de C.F.L. Bauschmann în 1822), a. se înrudește cu bandoneonul și cu concertina*, strămoși în egală măsură ai acordeonului*. Echiv. germana Handharmonika. 2. A. de sticlă (it. armonica; limba franceza vérillon; germana Glasharmonika; limba engleză musical glasses), instr. idiofon, inventat de Benjamin Franklin, ce constă din discuri de sticlă acordate cromatic, acționate prin frecare. Extinderea era între do1-mi3. Răspândită în secolul 18-19, a suscitat interesul unor muzicieni de seamă (Mozart, Beethoven, Glinka etc.) care au compus pentru acest instrument. 3. A. de gură, vezi muzicuță. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ, armonici, substantiv feminin 1. Acordeon de dimensiuni mai reduse, cu un număr mic de tonuri, acționat numai cu butoane. Lasă armonica pe lotcă și scoate din buzunarul mantalei maimuțica. DAVIDOGLU, O. 17. • figurat Pielea vînătă i se întinse mai tare pe armonica uscată a coastelor. CAMILAR, N. II 321. • Expresia: A (se) face armonică = a (se) turti. Pălărie făcută armonică. 2. (În expresie) Armonică de gură = muzicuță de gură. Prin săli și coridoare stăteau... soldați din toate armele, dormind, cîntînd din fluiere, din armonici de gură și din viori. CAMILAR, N. I 17. – Accentuat și: armonícă. – plural și: armonice (SAHIA, U.R.S.S. 27). – Variantă: (ieșit din uz) harmónică (CONTEMPORANUL, VII 116) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armonică: armónică substantiv feminin [Atestat: TIM. POPOVICI, despre M. / V: -nie2 / S și: (înv) h- / P și: (înv) h- / Plural: armonicaici / Etimologie: ger [Mund] sau [Zieh] Harmonika, it armonica] 1 Mic instrument de suflat cu ancii de abanos. 2 (Șîs armonica de gură) Muzicuță. 3 (Reg; șîf -nie2)Acordeon de dimensiuni reduse, acționat prin butoane. 4 (Lpl) Tonuri secundare și suprapuse care însoțesc orice ton principal. 5 (Thn) Dispozitiv cu formă de burduf cu mai multe articulații pliante. 6 (Fig; despre haine) Încrețitură. 7 (Îe) A (se) face (ceva) armonica A (se) turti. 8 (Fiz) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ substantiv feminin 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (fizică) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / conform italiana armonica, germana Harmonika]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ, armonici, substantiv feminin Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat cu butoane. • Expresia: A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide la temperatură înaltă. – germana [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ, armonici, substantiv feminin Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (regional) armonie2. • Expresia: A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germana [Zieh]harmonika, italiana armonica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ, armonici, substantiv feminin Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (regional) armonie2. • Expresia: A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germana [Zieh]harmonika, italiana armonica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ armonicaci forme Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, acționat de butoane. • armonica de gură muzicuță. • A (se) face armonica a (se) încreți; a (se) turti. /<germ. [Zeih]harmonika, italiana armonica Forme diferite ale cuvantului armonica: armonicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNICĂ: ARMÓNICĂ substantiv feminin 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germana Harmonika, italiana armonica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a cânta la armonică: a cânta la armonică expresie (tox.) a inhala vapori de heroină de pe o folie de aluminiu încălzită. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armonică: armónică (fizică, muzică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat armónicii; plural armónici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMONICĂ: ARMONICĂ substantiv (muzică) muzicuță, (rar) eolină. (Cîntă la armonica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armonică: armónică substantiv feminin, genitiv dativ articulat armónicii; plural armónici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru armonică: armonică forme orgă portativă. [nemțesc HARMONIKA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru armonică: armonică, armonici substantiv feminin aparat radio Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru armonica: armonica vezi armonică (2). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CANTA LA ARMONICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL armonica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului armonica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: -nie2 / S și: înv h- / P și: înv h- / Plural: armonicaici / Etimologie: ger [Mund] sau [Zieh] Harmonika, it armonica] 1 Mic instrument de suflat cu ancii de abanos. 2 Șîs armonica de gură Muzicuță. 7 Îe A se face ceva armonica A se turti. ARMÓNICĂ armonicaci forme Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, acționat de butoane. • armonica de gură muzicuță. • A se face armonica a se încreți; a se turti. Cântă la armonica. Cîntă la armonica. |
GRAMATICA cuvântului armonica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armonica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul armonica poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE armonică? Vezi cuvântul armonică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armonică?[ ar-mo-ni-că ] Se pare că cuvântul armonică are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL armonica Inţelegi mai uşor cuvântul armonica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se face armonică = a se turti În expresie Armonică de gură = muzicuță de gură A se face armonică = a se turti ♦ Armonică de gură = muzicuță de gură A se face armonică = a se turti ♦ Armonică de gură = muzicuță de gură A se face armonică = a se turti ♦ Armonică de gură = muzicuță de gură |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL armonica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Merge sau calcă parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul armonică are forma: armónici
