 | as |
|
| Călca [ căl-ca ] VEZI SINONIME PENTRU călca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a calca calc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a calca calc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a calca (forma la infinitiv) A calca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCÁ, calc, verb I. I. 1. intranzitiv (Urmat de determinări locale sau modale) A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. Calcă parcă altfel. Are mersul mai mult sărit. SAHIA, N. 97. Fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii și pe velințele... așternute prin palat, de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. Purcelul calcă înainte pe covoare. CREANGĂ, P. 38. • (Arătînd felul de a merge, de a păși) A călca înțepat. Calcă în vîrful picioarelor. Calcă ușor. ▭ Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. Avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot. DUMITRIU, N. 135. • Expresia: (Rar) A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. Cum o să-și răsucească mustața de grozav printre tineret, o să calce din pod. DELAVRANCEA, S. 39. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stîngaci; a face o gafă. A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva. Nici un os nu mai găsea, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor. ALECSANDRI, P. P. 262. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile sau obiceiurile cuiva. Calcă pe urmele tatălui-său. A călca... = a) a umbla ca... Barba și punga... te făcea să calci a popă. CREANGĂ, A. 86; b) a promite să ajungă... A călca strîmb (sau într-aiurea sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite, a face o faptă nepermisă. Iubești pe alta... Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea. ALECSANDRI, T. 1017. A calea cu stîngul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine. • tranzitiv Simții că m-a călcat oarecine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. • (expresie) A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a muri, a fi mort. Pînă cînd va călca el... iarbă verde, noi n-om fi... în ticnă. SBIERA, P. 241. A călca apa = a înota în poziție verticală, mișcînd numai picioarele. Fana călca apa și știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 41. ♦ tranzitiv A apăsa cu piciorul pe piciorul altcuiva pentru a-i face semn sau a-i da să înțeleagă ceva. Cum se învîrtea hora, ba o strîngea pe fată de mînă, ba o călca pe picior... cum e treaba flăcăilor. CREANGĂ, P. 163. ♦ intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «peste») A trece peste ceva pășind pe deasupra. Ercul Erculean, Căpitan rîmlean, Calcă peste piatră. ALECSANDRI, P. P. 15. • figurat Ar fi trebuit să calce peste trupul meu, ca să se ducă a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52. 2. intranzitiv (Urmat uneori de determinări introduse prin prepoziție «pe», «prin», «în», «pe la») A intra, a veni undeva, a se abate. Tata l-a poftit să nu mai calce pe la voi. PAS, Z. I 253. Aici sîntem pe moșia unei gheonoaie care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4. Mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roș. ALECSANDRI, T. I 40. • tranzitiv (în expresie) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. I-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE,O.III 34. Eu casa nu i-o voi mai călca. RETEGANUL, P. TV 4. A călca pragul = a ieși din casă. Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, 235. 3. tranzitiv (Cu privire la un drum, la o regiune etc.) A cutreiera, a colinda, a străbate. Toată [pădurea] o călcă, pînă ajunse la o căsuță. RETEGANUL, P. IV 13. De cînd mă simt bărbat, Multe țări eu am călcat. ALECSANDRI, P. I 97. Eu toți munții am călcat, Mură-albastră n-am aflat. ALECSANDRI, P. P. 53. 4. tranzitiv figurat (Subiectul e dușmanul, hoții etc.; cu privire la om, țară, hotar, casă) A da năvală, a intra (pe neprevăzute) și a lua în stăpînire; a încălca pustiind, prădînd sau jefuind. L-au călcat într-o noapte hoții și erau să-l taie. PAS, Z. I 26. Din porunca domniei, Roșea îl călcase noaptea și-l ridicase din pat de lîngă jupîneasă. SADOVEANU, Z. C. 228. Nu care cumva să fi trecut să calce țara turcului? ISPIRESCU, M. vezi 60. Subprefecții călcară peste noapte casa din Curechi, unde dormea liniștit Crișanul, și-l prinseră legat. ODOBESCU, S. III 533. • figurat (Subiectul e primejdia, durerea etc.) Pe noi ne-a călcat mare jale. GALACTION, O. I 255. Măi, podar...! Trage podul, Să trec Oltul, C-aicea te calcă focul Și te prăpădesc cu totul. TEODORESCU, P. P. 292. ♦ (Familiar) A veni fără veste undeva sau la cineva, a face cuiva o vizită (pe neașteptate). Peste verb reflexiv:eo opt zile, m-a călcat despre Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. II. tranzitiv (De obicei determinat prin «în» sau «sub picioare») 1. A strivi, a zdrobi, a nimici. Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. Îl lovești, nu-l doare. Cade și alții îl calcă, nu simte. DELAVRANCEA, A. 46. Să călcăm în picioare și cal și călăreț. ISPIRESCU, M. vezi 23. Calu-i turbă, mușcă, sare... Calcă trupuri sub picioare. ALECSANDRI, P. II 16. Măicuța călcatu-i-a Cu copita calului Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, 485. • figurat Vijelia-ngrozitoare... calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. Fericit acel ce calcă tirania în picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. Săracă și-a mea inimă, Cum o calcă răii-n tină! ANT. literar popular I 30. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi! Ne mănîncă din sudoare Și ne calcă în picioare. ANT. literar popular I 558. • (Subiectul este un vehicul) Trenul a călcat un călător. ♦ A bătători, a îndesa, a frămînta ceva printr-o călcare repetată cu picioarele: a) a bătători pămîntul, iarba, semănăturile; b) a tescui cu picioarele strugurii în lin. Și voi veți călca poate în picioare Strugurii putrezi de copți. BENIUC, vezi 26; c) a frămînta cu picioarele lutul. Fata... călcă lut și lipi cuptorul. CREANGĂ, P. 287. ♦ intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe») A învinge, a înfrînge o pornire sau un sentiment. Calcă, mîndro, pe mînie, Acum mi-a trecut și mie. HODOȘ, P. P. 189. • Expresia: A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingînd anumite sentimente care îl opreau. A văzut-o orășanca. s-a întunecat. Și-a călcat totuși pe inimă și i-a spus: Să ne ajuți la gospodărie, fată. STANCU, despre 17. 2. (Cu privire la o hotărîre, un angajament, o obligație, o lege etc.) A nu respecta, a nesocoti. Și-a călcat cuvîntul. a își propusese de atîtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. Nu voia să calce sfatul bătrînilor! SBIERA, P. 42. Aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. NEGRUZZI, S. I 38. III. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. Unde să m-ascund? A!... în dulapul ist cu rochii... Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. ALECSANDRI, T. I 40. Ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 126. [Cămașa] să ți-o calc apoi frumos. TEODORESCU, P. P. 308. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călca: călcá1 [Atestat: CORESI, EV. 8/30 / prezentul indicativ: calc / Etimologie: moștenit din latinescul calcare] 1 vi A pune piciorul pe ceva sau undeva Si: a păși. 2 vi (Îe) A calca ca din pod (sau de sus) A umbla trufaș. 3 vi (Îe) A calca în străchini A umbla neatent. 4 vi (Îae) A fi stângaci. 5 vi (Îae) A face gafe. 6 vi (Îe) A calca pe urmele cuiva A avea apucăturile, comportamentul cuiva. 7 vi (Îe) A calca a... A umbla ca..., a promite să ajungă... 8 vi (Îe) A calca strâmb A fi necinstit. 9-10 vi (Îe) A calca cu dreptul (sau stângul) A porni bine (prost) la o acțiune.12 vi (Îae) A (nu) izbuti. 13 verb tranzitiv: A apăsa ceva cu piciorul. 14 vi (Subiectul este mașina, trenul, trăsura etc.) A zdrobi trecând peste ceva. 15 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: (Pop; despre păsări) A se împerechea. 16 vi A trece, a se abate pe undeva. 17 verb tranzitiv: (Fam) A veni fără veste undeva sau la cineva. 18 verb tranzitiv: A strivi, a zdrobi cu picioarele. 19 verb tranzitiv: A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o pășire repetată cu picioarele. 20 verb tranzitiv: (C.i. strugurii) A tescui cu picioarele. 21 verb tranzitiv: (Îe) A calca apa A se menține la suprafața apei în poziție verticală, fără a înainta. 22 vi A înfrânge o pornire sau un sentiment. 23 verb tranzitiv: (Îe) A-și calca pe inimă A face ceva împotriva propriilor sentimente și voințe. 24 verb tranzitiv: (C.i. legea, porunca, jurământul, făgăduiala etc.) A încălca. 25 verb tranzitiv: (C.i. oamenii; subiectul este nevoia, boala, focul etc.) A ajunge. 26 verb tranzitiv: (Cio) A asupri. 27 verb tranzitiv: A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. 28 verb reflexiv: (despre vite) A se lovi în mers la picioarele din față cu copitele picioarelor dinapoi. 29 verb tranzitiv: (C.i. drumul, un loc etc.) A bătători, a cutreiera. 30 verb tranzitiv: (Cu subiectul dușmanul, hoții etc.) A da năvală, a intra (pe neprevăzute), pustiind, prădând, jefuind. 31 verb tranzitiv: (C.i. ferăstrăul) A ascuți, îndepărtând dinții lateral. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCÁ, calc, verb I. I. 1. intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși. • Expresia: A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. tranzitiv (popular; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate. 4. tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. tranzitiv figurat A încălca pustiind și prădând. ♦ (familial) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. tranzitiv 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. • Expresia: A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment. • Expresia: A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – latina calcare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCÁ, calc, verb I. I. 1. intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. • Expresia: A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. tranzitiv (popular; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate. 4. tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. tranzitiv figurat A încălca pustiind și prădând. ♦ (familial) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. tranzitiv 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. • Expresia: A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment. • Expresia: A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc. III. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – latina calcare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCÁ, calc, verb I. I. 1. intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau undeva; a păși. • Expresia: A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite. A călca cu stângul = a începe ceva greșit; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva bine; a izbuti. (tranzitiv) A nu mai călca iarba verde = a muri. A călca apa = a înota în poziție verticală. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. tranzitiv (popular; despre păsări) A face să fecundeze. 3. intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate. • Expresia: (tranzitiv) A călca pragul (sau casa) cuiva = a intra undeva, a merge la cineva. 4. tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc. 5. tranzitiv figurat A încălca pustiind și prădând. ♦ (familial) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. tranzitiv 1. A strivi, a zdrobi, a nimici (cu picioarele). ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele; a tescui strugurii cu picioarele. ♦ intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment. • Expresia: A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingând anumite sentimente. 2. A nu respecta o hotărâre, o obligație etc. III. tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – latina calcare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CĂLCA calc 1.: A CĂLCÁ calc 1. intranzitiv 1) A pune piciorul pe ceva sau undeva. • a calca calc 1. (sau a păși) cu stângul a) începe rău ceva; b) a fi prost dispus. a calca calc 1. (sau a păși) cu dreptul a începe cu succes ceva. 2) A parcurge o distanță; a păși. • a calca calc 1. în străchini a) a fi stângaci; b) a face gafe. a calca calc 1. (sau a păși) în vârful degetelor a merge atent, fără zgomote. a calca calc 1. strâmb (sau alăturea cu drumul) a urma o cale greșită. a calca calc 1. pe urmele cuiva a avea comportarea cuiva, reluându-i apucăturile. 2. tranzitiv 1) A trece cu pasul; a păși. a calca calc 1. o groapă. • A nu-i (mai) călca pragul cuiva a nu (mai) veni pe la cineva. 2) popular (despre persoane) A veni pentru o vizită scurtă. 3) A strivi, apăsând cu picioarele. • a calca calc 1. (pe cineva sau ceva) în picioare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. a calca calc 1. (pe cineva) pe coadă a provoca supărarea cuiva. 4) (pământ, terenuri, iarbă etc.) A bătători cu picioarele. 5) popular (despre bărbătușii păsărilor) A face să procreeze; a fecunda. 6) rar (țări, regiuni, drumuri etc.) A parcurge de la un capăt la altul; a străbate; a traversa. 7) (teritorii) A încălca, prădând și pustiind. 8) figurat (dispoziții legale) A neglija, comițând o abatere; a nu respecta; a încălca. 9) (obiecte de îmbrăcăminte, albituri etc.) A netezi cu fierul de călcat. /<lat. calcare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCA verb 1. a păși, (învechit si regional) a păsa. (calca în vîrful picioarelor.) 2. a fecunda. (Cocoșul calca găina.) 3. a netezi, (Banat) a piglui, (prin Maramures) a scăci, (Transilvania și Maramures) a teglăzi, a teglăzui. (calca rufele.) 4. a se abate, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (calca o lege.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru călca: călca, calc vezi t. 1. a vizita pe cineva fără a-l înștiința în prealabil. 2. (despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. (întl.) a da o spargere. 4. (argoul lumii interlope – despre polițiști) a face o razie / o descindere etc. inopinată. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru călca: călca verb vezi ASUPRI. COLINDA. COTROPI. CUTREIERA. EXPLOATA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PARCURGE. PERSECUTA. PRIGONI. STRĂBATE. STRIVI. TIRANIZA. URGISI. VÎNTURA. ZDROBI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂLCA: CĂLCÁ verb 1. vezi păși. 2. a fecunda. (Cocoșul calca găina.) 3. a netezi, (Banat) a piglui, (prin Maramures) a scăci, (Transilvania și Maramures) a teglăzi, a teglăzui. (calca rufele.) 4. vezi contraveni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călca: călcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu calc, persoana a treia singular: el / ea și plural cálcă, persoana întâi plural: noi călcăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cálce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călca: călcá (a calca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu calc, 3 cálcă, persoana întâi plural: noi călcắm; conjunctiv prezent 3 să cálce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CALCA: CALCÁ verb I. vezi calchia. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călca: călcá1 v vezi calchia Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CALCA CALC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 vi Îe A călca ca din pod sau de sus A umbla trufaș. 3 vi Îe A călca în străchini A umbla neatent. 6 vi Îe A călca pe urmele cuiva A avea apucăturile, comportamentul cuiva. 7 vi Îe A călca a. 8 vi Îe A călca strâmb A fi necinstit. 9-10 vi Îe A călca cu dreptul sau stângul A porni bine prost la o acțiune. 21 verb tranzitiv: Îe A călca apa A se menține la suprafața apei în poziție verticală, fără a înainta. 23 verb tranzitiv: Îe A-și călca pe inimă A face ceva împotriva propriilor sentimente și voințe. • călca sau a păși cu stângul a începe rău ceva; b a fi prost dispus. Călca sau a păși cu dreptul a începe cu succes ceva. • călca în străchini a a fi stângaci; b a face gafe. Călca sau a păși în vârful degetelor a merge atent, fără zgomote. Călca strâmb sau alăturea cu drumul a urma o cale greșită. Călca pe urmele cuiva a avea comportarea cuiva, reluându-i apucăturile. Călca o groapă. • călca pe cineva sau ceva în picioare a a distruge, călcând cu picioarele; b a desconsidera. Călca pe cineva pe coadă a provoca supărarea cuiva. Călca în vîrful picioarelor. Cocoșul călca găina. Călca rufele. Călca o lege. Cocoșul călca găina. Călca rufele. Călcá a călca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu calc, 3 cálcă, persoana întâi plural: noi călcắm; conjunctiv prezent 3 să cálce. |
GRAMATICA cuvântului călca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE călca? Vezi cuvântul călca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călca?[ căl-ca ] Se pare că cuvântul călca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL călca Inţelegi mai uşor cuvântul călca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar A călca din pod sau de sus = a umbla țanțoș, trufaș A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stîngaci; a face o gafă A călca în urma cuiva = a merge după cineva, a urma pe cineva A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile sau obiceiurile cuiva = a a umbla ca A călca strîmb sau într-aiurea sau alături cu drumul = a se abate de la linia bunei conduite, a face o faptă nepermisă A calea cu stîngul = a începe ceva greșit; a nu izbuti A călca cu dreptul = a începe ceva bine expresie A nu mai călca iarbă verde = a nu mai trăi, a muri, a fi mort A călca apa = a înota în poziție verticală, mișcînd numai picioarele tranzitiv în expresie A călca pragul sau casa cuiva = a intra undeva, a merge la cineva A călca pragul = a ieși din casă A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingînd anumite sentimente care îl opreau A călca din pod sau de sus = a umbla țanțoș, trufaș A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva A călca strâmb sau alături cu drumul = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe A călca din pod sau de sus = a umbla țanțoș, trufaș A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva A călca strâmb sau alături cu drumul = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe A călca din pod sau de sus = a umbla țanțoș, trufaș A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile cuiva A călca strâmb sau alături cu drumul = a se abate de la linia bunei conduite A călca cu stângul = a începe ceva greșit; a nu izbuti A călca cu dreptul = a începe ceva bine; a izbuti Tranzitiv A nu mai călca iarba verde = a muri A călca apa = a înota în poziție verticală tranzitiv A călca pragul sau casa cuiva = a intra undeva, a merge la cineva A-și călca pe inimă = a se hotărî la o acțiune învingând anumite sentimente |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Când va crește păr în palmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul călca se conjugă: ei ele cálcă
