 | as |
|
| Buciuma [ bu-ci-u-ma ] VEZI SINONIME PENTRU buciuma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a buciuma bucium în mai multe dicționareDefinițiile pentru a buciuma bucium din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a buciuma (forma la infinitiv) A buciuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ2, búcium, verb I. 1. intranzitiv A sufla, a cînta din bucium (sau dintr-un instrument analog). Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pădurii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. figurat Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Șiretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142. 2. tranzitiv A anunța, a vesti (ceva) în gura mare. De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru lîhturi veste. TOMA, C. vezi 212. • (Poetic) Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buciuma: buciumá [Atestat: TETRAEV. (1574), 208 / V: buciumaciná, buciuma ciuná / prezentul indicativ: bucium / Etimologie: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 verb tranzitiv: (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 verb tranzitiv: (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (despre lupi; rar) A urla. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BUCIUMA bucium: A BUCIUMÁ búcium intranzitiv 1) A scoate sunete de bucium, suflând; a cânta din bucium. 2) figurat fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a răspândi o știre la toată lumea; a trâmbița. [silabe -ciu-ma] /<lat. bucinare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ, búcium, verb I. intranzitiv A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva. – latina bucinare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ, búcium, verb I. intranzitiv A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva. – latina bucinare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ2, búcium, verb I. intranzitiv A sufla, a cânta din bucium. ♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva. – latina bucinare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buciuma: buciumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu búcium, persoana a treia singular: el / ea și plural búciumă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru buciuma: buciuma, bucium vezi t. a linguși; a se purta slugarnic. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buciuma: buciumá (a buciuma) verb, indicativ prezent 3 búciumă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ1 verb I. vezi bușuma. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUMA: BUCIUMÁ1 verb I vezi bușuma. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buciumă: búciumă substantiv feminin vezi bucium2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BUCIUMA BUCIUM' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buciumă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buciumă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1574, 208 / V: buciumăciná, buciumă ciuná / prezentul indicativ: bucium / Etimologie: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 1 sau din alte instrumente Si: a trâmbița. Buciumá a buciumă verb, indicativ prezent 3 búciumă. |
GRAMATICA cuvântului buciumă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buciumă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buciumă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE buciuma? Vezi cuvântul buciuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buciuma?[ bu-ci-u-ma ] Se pare că cuvântul buciuma are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sodă calcinată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul buciuma se conjugă: ei ele búciumă
