 | as |
|
| Boncălui [ bon-că-lu-i ] VEZI SINONIME PENTRU boncălui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a boncalui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a boncalui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a boncălui (forma la infinitiv) A boncălui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI: BONCĂLUÍ, boncăluiesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre unele animale) A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi și plîngătoare. Ici-colo boncăluiesc vițeii, lingîndu-și boturile moi și umede, dornici de ugerele pline ale vacilor. CAMILAR, TEM. 43. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, forme J. 426. Numai iată ce aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind. CREANGĂ, P. 225. 2. (Despre oameni) A produce sunete asemănătoare cu un muget. Afanasie puse la gură cornul răsucit de bou și boncălui cu bătăi grăbite de limbă. SADOVEANU, J. 178. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boncălui: boncăluí vir [Atestat: H. I, 99 / prezentul indicativ: -esc / Etimologie: nct] 1-2 (despre cerbi și bovine) A scoate sunete specifice rasei în perioada de rut Si: a boncăi (1). 3-4 A boncăi (2). 5-6 (despre oameni) A urla. 7-8 (despre oameni) A mormăi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI: BONCĂLUÍ, persoană 3 boncăluiește, verb IV. reflexiv și intranzitiv (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI: BONCĂLUÍ, persoană 3 boncăluiește, verb IV. reflexiv și intranzitiv (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BONCĂLUI: A BONCĂLUÍ a boncaluiiéște intranzitiv (despre animale erbivore mari) A rage prelung, chemător și puternic (în perioada de rut, în timpul unei lupte etc.). /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului a boncalui: iéște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI: BONCĂLUÍ, boncăluiesc, verb IV. reflexiv și intranzitiv A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi (în timpul împerecherii). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boncălui: boncăluí verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural boncăluiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boncălui: boncăluí (a boncalui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent 3 să boncăluiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI: BONCĂLUI verb a boncăi, (regional) a rîncăi, a rîncălui. (Cerbul boncalui în timpul rutului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BONCALUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BONCĂLUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului boncălui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A BONCĂLUÍ boncĂluiiéște intranzitiv despre animale erbivore mari A rage prelung, chemător și puternic în perioada de rut, în timpul unei lupte etc. Boncăluí a boncĂlui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent 3 să boncăluiáscă. Cerbul boncĂlui în timpul rutului. |
GRAMATICA cuvântului BONCĂLUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului boncălui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BONCĂLUI poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE boncălui? Vezi cuvântul boncălui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul boncălui?[ bon-că-lu-i ] Se pare că cuvântul boncălui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BONCĂLUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Diferență specifică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul boncălui se conjugă: ei ele boncăluiáscă
