 | as |
|
| Boci [ bo-ci ] VEZI SINONIME PENTRU boci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a boci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a boci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a boci (forma la infinitiv) A boci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. 1. intranzitiv A plînge cu vaiete și strigăte. Toader îi tot aținea calea [fetei], ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176. Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421. reflexiv Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428. O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174. 2. tranzitiv A plînge cu bocete după un mort; a jeli. S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137. Nora o boci așa de frumos, incit mai tot satul zicea: mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150. • absolut [Peste sicriu] bocește-o babă. LESNEA, C. despre 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCI verb a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (popular) a se aoli, a se mișeli, (învechit și regional) a se olălăi, a se olecăi, (regional) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (învechit) a se glăsi, a se glăsui. (S-a boci toată ziua.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boci: bocí1 [Atestat: DOSOFTEI, ap. GCR 258 / 20 / prezentul indicativ: bocesc / Etimologie: boace] 1-4 vir A exprima, prin vaiete sau cuvinte, o durere mare (sufletească) Si: a (se) văita, a (se) tângui, a (se) jeli. 5-6 vir A plânge zbuciumat, cu vaiete și tânguiri. 7 verb tranzitiv: A spune bocete la moartea cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A plânge intens (cu vaiete și strigăte). ♦ tranzitiv A plânge cu bocete după un mort; a jeli. – Din boace (puțin folosit, <lat. vox, vocis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ tranzitiv A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (învechit și regional „voce” < latina). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boci: bocí2 [Atestat: POMPILIU, B. 1005 / Plural: bocicii / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin (Rar; reg) Vițel căruia nu i s-a dat un nume. 2 i Strigăt cu care se cheamă vițeii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boci: bocí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural boceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boci: bocí (a boci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent 3 să boceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A boci: A boci ≠ a chicoti Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BOCI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A boci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a boci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a boci toată ziua. 1005 / Plural: a bocicii / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin Rar; reg Vițel căruia nu i s-a dat un nume. Bocí a a boci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent 3 să boceáscă. A a boci un mort. |
GRAMATICA cuvântului A boci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a boci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A boci poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE boci? Vezi cuvântul boci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul boci?[ bo-ci ] Se pare că cuvântul boci are două silabe |