 | as |
|
| Blama [ bla-ma ] VEZI SINONIME PENTRU blama PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a blama în mai multe dicționareDefinițiile pentru a blama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a blama (forma la infinitiv) A blama conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMA verb 1. a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. 2. a (se) bîrfi, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (De ce îl blama pe nedrept?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna. • (reflexiv pasiv) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru blama: blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 verb reflexiv: (Trs; Buc; gms) A se păcăli. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BLAMA: A BLAMÁ a blamaéz tranzitiv 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmer Forme diferite ale cuvantului a blama: a blamaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din limba franceza blâmer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din limba franceza blâmer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ verb I. trecut A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < limba franceza blâmer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ, blamez, verb I. tranzitiv A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – în franceză blâmer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BLAMA: BLAMÁ verb trecut a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< limba franceza blâmer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru blama: blamá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu blaméz, persoana a treia singular: el / ea și plural blameáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru blama: blamá (a blama) verb, indicativ prezent 3 blameáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A blama: A blama ≠ a lăuda Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BLAMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A blama Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a blama dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce îl a blama pe nedrept?. Blamá [Atestat: DA / prezentul indicativ: a blamaméz / Etimologie: franceza blâmer] 1 verb tranzitiv: A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. A BLAMÁ a blamaéz tranzitiv 1 A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. Blamá a a blama verb, indicativ prezent 3 blameáză. |
GRAMATICA cuvântului A blama? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a blama. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A blama poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE blama? Vezi cuvântul blama desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul blama?[ bla-ma ] Se pare că cuvântul blama are două silabe |
La plural verbul blama se conjugă: ei ele blameáză