 | as |
|
| Birui [ bi-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU birui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a birui birui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a birui birui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a birui (forma la infinitiv) A birui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, birui, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. A învinge, a înfrînge, a supune (un dușman); a ieși biruitor. Conjurații... au hotărît ca lovitura să fie dată la Oteteleșanca. Aceasta... nu s-a împotrivit, căci era întru totul alături de tabăra care avea să biruie. PAS, L. I 112. • (Poetic) Soarele biruise cu desăvîrșire, risipind negurile și umplînd de strălucire tăpșanul Timișului. SADOVEANU, forme J. 334. În sfîrșit, din lupta oarbă Ziua biruie senină; Se desfășură Toledo Ca o falnică grădină. IOSIF, T. 78. • locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil. Marșul tinereții de nebiruit urca, s-apropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR, N. 223. ♦ figurat (Cu privire la sentimente, pasiuni etc.) A înfrîna, a stăpîni. Luasem năravul, pe care nu mi-l puteam birui, de a mă refugia la baltă. SADOVEANU, N. forme 52. Biruie-ți durerea. RUSSO, S. 148. ♦ A îndupleca. Fie-sa îl birui cu rugăciunile. ISPIRESCU, L. 15. ♦ figurat (Subiectul este o emoție, un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleși. Era gata să-l biruie ciuda, dar se stăpîni. DUMITRIU, B. forme 66. Mai pe urmă au fost biruit de fire și au ațipit puțin. SBIERA, P. 60. 2. (Construit cu o completivă directă) A fi în stare, a putea, a izbuti, a răzbi, a ajunge (să... ). [Lui Grigore Mîndrea] casa i-a rămas urzită numai din lemne și n-a mai biruit s-o isprăvească. SADOVEANU, M. C. 70. Cine biruie să spună toate cîte-au fost? RETEGANUL, P. I 63. ♦ intranzitiv (Transilvania, urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A ieși la liman, a o scoate la capăt; a prididi. Petre nu biruia cu răspunsurile. REBREANU, R. I 137. – prezent industrie și: biruiesc (CAMILAR, N. I 313). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUI verb 1. a bate, a înfrînge, a întrece, a învinge, (popular) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (învechit și regional) a supune, (învechit) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi birui pe dușmani.) 2. a bate, a cîștiga, a izbîndi, a învinge, (învechit) a vinci. (A birui în luptă.) 3. a depăși, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livresc) a surmonta. (A birui toate dificultățile.) 4. a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (popular și fam.) a(-și) struni. (Și-a birui emoția.) 5. a(-l) ajunge, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) preacovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a birui somnul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru birui: biruí [Atestat: CORESI, EV. 21/29 / prezentul indicativ: biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: (C. indică un dușman, un adversar, un viciu etc.) A învinge. 2 verb reflexiv: (Fig) A-și înfrânge patimile. 3 verb tranzitiv: A fi copleșit. 4 verb tranzitiv: (C. e o greutate fizică) A putea duce. 5 verb reflexiv: (Înv; Trs; mgm) A se ridica. 6 verb tranzitiv: A izbuti. 7 verb tranzitiv: A rezolva. 8 verb tranzitiv: (C. e o durere, un necaz etc.) A răbda. 9 vta (înv; c. e un ținut, o țară) A stăpâni. 10 verb reflexiv: (Înv) A se supune (cuiva). 11 verb tranzitiv, reflexiv: (Șîe) A se birui bine A fi bogat. 12 verb reflexiv: (Ban) A-și măsura puterile. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, biruiesc, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.). ♦ figurat (A-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). [prezent industrie și: bírui] – Din limba maghiară birni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BIRUI birui: A BIRUÍ bírui tranzitiv 1) (dușmani, adversari etc.) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a bate; a învinge. 2) rar (acțiune greu de realizat) A duce la bun sfârșit; a scoate la capăt; a isprăvi; a termina; a sfârși; a încheia. 3) figurat (stări, sentimente) A face să nu se manifeste; a învinge. a birui birui frica. [silabe -ru-i] /<ung. birni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (popular, mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din limba maghiară birni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ, bírui, verb IV. tranzitiv 1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.). ♦ figurat A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ figurat (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL). – limba maghiară birni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru birui: biruí (a birui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie Forme diferite ale cuvantului birui: biruia birui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru birui: biruí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BIRUI: BIRUÍ verb vezi cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru birui: birui verb vezi CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STĂPÎNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BIRUI BIRUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL birui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului birui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îi birui pe dușmani. A birui în luptă. A birui toate dificultățile. Și-a birui emoția. L-a birui somnul. 21/29 / prezentul indicativ: biruiiesc / Etimologie: mg birni] 1 verb tranzitiv: C. 11 verb tranzitiv, reflexiv: Șîe A se birui bine A fi bogat. Birui frica. Îi birui pe dușmani 2. Biruí a birui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea biruiéște / bíruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea biruiá; conjunctiv prezent 3 să biruiáscă / să bíruie. |
GRAMATICA cuvântului birui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului birui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul birui poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE birui? Vezi cuvântul birui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul birui?[ bi-ru-i ] Se pare că cuvântul birui are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL birui Inţelegi mai uşor cuvântul birui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL birui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acid fluorhidric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul birui se conjugă: ei ele bíruie
