 | as |
|
| Binecuvânta [ bi-ne-cu-vân-ta ] VEZI SINONIME PENTRU binecuvânta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a binecuvanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a binecuvanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a binecuvânta (forma la infinitiv) A binecuvânta conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A rosti o anumită formulă rituală, însoțită de un gest, menită a atrage protecția divină asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ♦ prin analogie A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ prin analogie A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [prezent industrie și: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A revărsa harul divinității asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ prin analogie A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ prin analogie A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [prezent industrie și: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvânta verb tranzitiv: [Atestat: BIBLIA (1688) pr 8/19 / V: (reg) bire- / prezentul indicativ: binecuvantatez, (rar) -vânt / Etimologie: bine + cuvânta] 1 (despre Dumnezeu) A revărsa grația divină Si: a blagoslovi. 2 (despre preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi, (îvr) a bine-grăi. 3 (Pan) A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A slăvi (în semn de recunoștință) Si: a ferici, a lăuda, a preamări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinității sau pentru ca un lucru să aducă folos. 2. (Despre divinitate) A revărsa asupra cuiva belșug, fericire. 3. A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva. [prezent industrie și: binecuvấnt] – Din bine1 + cuvânta (după vezi limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BINECUVÂNTA: A BINECUVÂNTÁ a binecuvantaéz tranzitiv 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a blagoslovi. 3) figurat A susține, exprimându-și acordul; a aproba; a încuviința; a consimți. /bine + a cuvânta Forme diferite ale cuvantului a binecuvanta: a binecuvantaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvântá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, persoana a treia singular: el / ea și plural binecuvânteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvântá (a binecuvanta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, 3 binecuvânteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A binecuvânta: A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BINECUVANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A binecuvânta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a binecuvânta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Binecuvânta verb tranzitiv: [Atestat: BIBLIA 1688 pr 8/19 / V: reg bire- / prezentul indicativ: a binecuvântatez, rar -vânt / Etimologie: bine + cuvânta] 1 despre Dumnezeu A revărsa grația divină Si: a blagoslovi. A BINECUVÂNTÁ a binecuvântaéz tranzitiv 1 A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. I-a a binecuvânta pe credincioși. Binecuvântá a a binecuvânta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, 3 binecuvânteáză. |
GRAMATICA cuvântului A binecuvânta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a binecuvânta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A binecuvânta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE binecuvânta? Vezi cuvântul binecuvânta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecuvânta?[ bi-ne-cu-vân-ta ] Se pare că cuvântul binecuvânta are cinci silabe |
La plural verbul binecuvânta se conjugă: ei ele binecuvânteáză