 | as |
|
| Basculă [ bas-cu-lă ] VEZI SINONIME PENTRU basculă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a bascula în mai multe dicționareDefinițiile pentru a bascula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bascula (forma la infinitiv) A bascula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ, bascule, substantiv feminin 1. (Și în expresie balanță cu basculă) Aparat pentru măsurarea corpurilor, de tipul balanței cu brațe neegale, care permite cîtnărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalonate de zece ori mai mici; balanță zecimală, cîntar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 13. • Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cîntare, montat pe un canal special și folosit la cîntîrirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie. 2. Scîndurî sau pîrghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încît un capăt se lasă în jos în timp ce celălalt se ridică. ♦ Scîndură mobilă a ghilotinei, pe care se așază corpul condamnatului. – Accentuat și: básculă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ substantiv feminin 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< limba franceza bascule, conform italiana basculla]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ substantiv feminin 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. • aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. • dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< limba franceza bascule) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ, bascule, substantiv feminin 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din limba franceza bascule. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ, bascule, substantiv feminin 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din limba franceza bascule. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ, bascule, substantiv feminin 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – în franceză bascule. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCÚLĂ basculae forme 1) Balanță pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalon mici. 2) Scândură sau pârghie mobilă, așezată în echilibru pe un suport (pivot). Joc de bascula. [G.-D. basculei] /<fr. bascule Forme diferite ale cuvantului bascula: basculae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru basculă: bascúlă substantiv feminin [Atestat: DA / A: basculă / Plural: basculale / Etimologie: franceza bascule] 1-2 (Scândură sau) pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BASCULA: A BASCULÁ2 a basculaéz tranzitiv 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer Forme diferite ale cuvantului a bascula: a basculaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ, basculez, verb I. intranzitiv (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din limba franceza basculer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ, basculez, verb I. intranzitiv (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din limba franceza basculer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ, basculez, verb I. intranzitiv (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – în franceză basculer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bascula: basculá vi [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: basculalez / Etimologie: franceza basculer] A se roti, parțial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa, Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BASCULA: A BASCULÁ1 a basculaéz intranzitiv (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer Forme diferite ale cuvantului a bascula: a basculaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru basculă: *bascúlă forme, plural e (în franceză bascule, alterat din bacule, despre batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ verb intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< limba franceza basculer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BASCULĂ: BASCULĂ substantiv decimal, zecimal, (Transilvania) cîntar, (Transilvania și Banat) majă. (Cintărește ceva la bascula.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ verb I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< limba franceza basculer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bascula: basculá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu basculéz, persoana a treia singular: el / ea și plural basculeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BASCULA: BASCULÁ verb vezi balansa, clătina, legăna, oscila, pendula. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bascula: bascula verb vezi BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru basculă: bascúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bascúlei; plural bascúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru basculă: bascúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bascúlei; plural bascúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bascula: basculá (a bascula) verb, indicativ prezent 3 basculeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BASCULA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bascula Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bascula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BASCÚLĂ basculae forme 1 Balanță pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalon mici. Joc de bascula. Bascúlă substantiv feminin [Atestat: DA / A: basculă / Plural: basculale / Etimologie: franceza bascule] 1-2 Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică. A BASCULÁ2 basculaéz tranzitiv 1 corpuri A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. Basculá vi [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: basculalez / Etimologie: franceza basculer] A se roti, parțial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa,. A BASCULÁ1 basculaéz intranzitiv despre corpuri A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. Cântărește marfa la bascula. Cintărește ceva la bascula. Basculá a bascula verb, indicativ prezent 3 basculeáză. |
GRAMATICA cuvântului bascula? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bascula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bascula poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE basculă? Vezi cuvântul basculă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul basculă?[ bas-cu-lă ] Se pare că cuvântul basculă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bascula Inţelegi mai uşor cuvântul bascula dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cîntare, montat pe un canal special și folosit la cîntîrirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bascula |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Satelit de telecomunicații?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul bascula se conjugă: ei ele basculeáză
