eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a banui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Bănui [ bă-nu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU bănui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a banui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a banui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a bănui
Verbul: a bănui (forma la infinitiv)
A bănui conjugat la timpul prezent:
  • eu bănuiesc
  • tu bănuiești
  • el ea bănuiește
  • noi bănuim
  • voi bănuiți
  • ei ele bănuiesc
VEZI VERBUL a bănui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bănui:
bănuí [Atestat: PSALT. (1651), ap. HEM 3224 / prezentul indicativ: banuiesc / Etimologie: mg bánni] (îrg) 1 vi A regreta. 2 vi A se căi. 3 vi (Îe) Nu-mi -esc Nu-mi pasă. 4 vi (Reg) A se supăra pe cineva. 5 vi (îe) Să nu -ești sau (să) nu -iți Să nu mi-o luați în nume de rău. 6 vi A cârti. 7 vi A aduce mustrări cuiva. 8 verb tranzitiv: A presimți. 9-10 verb tranzitiv: A întrevedea (o anumită situație sau) o anumită soluție. 11 verb tranzitiv: A presupune după aparențe Si: a crede, a imagina. 12 verb tranzitiv: A afla în urma unor deducții logice Si: a prinde de veste. 13 verb tranzitiv: A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele) Si: a suspecta. 14 verb tranzitiv: A invidia (pe cineva). 15 verb tranzitiv: A fi gelos. 16 verb tranzitiv: A pune la îndoială cinstea cuiva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BĂNUI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNUI:
BĂNUÍ, bănuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A presupune; a presimți. Bănuiam că n-am s-o mai găsesc (SADOVEANU).

2. tranzitiv A întrezări ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde bănuia prin întunerec arbori (DUMITRIU).

3. tranzitiv A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta.

4. intranzitiv (regional) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. Așa a trebuit să se întâmple și n-ai cui bănui (CREANGĂ).

5. intranzitiv (regional) A regreta. Da ia seama ce iubești, Nu cumva să bănuiești (JARNÍK-BÎRSEANU).

– limba maghiară bánni.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BĂNUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUI:
BĂNUI verb

1. a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (învechit și regional) a nădăi, (regional) a chibzui, a probălui, (figurat) a mirosi. (Cine ar fi banui că se va întîmpla astfel?)

2. (prin Transilvania figurat) a se arde. (Se banui că pot fi copiii lui.)

3. a suspecta, (învechit și popular) a prepune, (învechit) a suspiciona. (Îl banui drept făptaș.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BĂNUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNUI:
BĂNUÍ, bănuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.

2. tranzitiv A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.

3. intranzitiv (regional) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări.

4. intranzitiv (regional) A regreta, a se căi.

– Din limba maghiară bánni.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂNUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNUI:
BĂNUÍ, bănuiesc, verb IV.

1. tranzitiv A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.

2. tranzitiv A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.

3. intranzitiv (regional) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări.

4. intranzitiv (regional) A regreta, a se căi.

– Din limba maghiară bánni.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A BĂNUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BĂNUI:
A BĂNUÍ a banuiiésc

1. tranzitiv

1) A admite ca adevărat sau ca posibil; a presupune.

2) (persoane) A considera drept vinovat de o acțiune condamnabilă.

2. intranzitiv popular

1) A înainta pretenții (cuiva).

2) A fi cuprins de regret. /<ung. bánni
Forme diferite ale cuvantului a banui: iésc a banui1.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BĂNUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂNUI:
BĂNUÍ verb vezi acuza, admonesta, afla, căi, certa, dăscăli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, învinovăți, învinui, moraliza, mustra, pizmui, pocăi, regreta, reproșa, supăra.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

bănui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bănui:
bănui verb vezi ACUZA. ADMONESTA. AFLA. CĂI. CERTA. DĂSCĂLI. DESCOPERI. DOJENI. GHICI. IMPUTA. INVIDIA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. PIZMUI. POCĂI. REGRETA. REPROȘA. SUPĂRA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bănui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bănui:
bănuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bănuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bănuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bănuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bănui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bănui:
bănuí (a banui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bănuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bănuiá; conjunctiv prezent 3 să bănuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A BANUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bănui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bănui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
HEM 3224 / prezentul indicativ: bănuiesc / Etimologie: mg bánni] îrg 1 vi A regreta.
Cine ar fi bănui că se va întîmpla astfel? 2.
Se bănui că pot fi copiii lui.
Îl bănui drept făptaș.
Cine ar fi bănui că se va întâmpla astfel? 2.
A BĂNUÍ bănuiiésc 1.
Bănuí a bănui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bănuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bănuiá; conjunctiv prezent 3 să bănuiáscă.

GRAMATICA cuvântului bănui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bănui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bănui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE bănui?
    Vezi cuvântul bănui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bănui?
    [ bă-nu-i ]
    Se pare că cuvântul bănui are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bănui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a întinde pe cineva la pământ?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong
    regional pita-porcului
    a doborî pe cineva la pământ
    om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app