 | as |
|
| Poliţă [ po-li-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU poliţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a avea o polita de platit cuiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru a avea o polita de platit cuiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ2, polițe, substantiv feminin 1. (În sistemul financiar capitalist) Cambie. N-avea chef de vorbă azi: două polițe protestate. AGÎRBICEANU, S. P. 138. Polița cerealistului o avea în buzunar, cu scadența pentru mîine. REBREANU, R. I 46. Am trebidt să iau o datorie a lui pe seama mea și să dau poliță ca să nu-l închiză. BĂLCESCU, la GHICA, A. 538. • Expresia: A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În expresie) Poliță de asigurare = contract încheiat de cineva cu o societate de asigurare și cuprinzînd drepturile și obligațiile părților contractante. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ2, polițe, substantiv feminin 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. • Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. • Expresia: A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din italiana polizza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ1, polițe și poliți, substantiv feminin Scîndură fixată orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte; raft. Și toate cărțile pe poliți păreau c-ascultă și se miră! GOGA, C. P. 10. Ochii Zoiței se îndreptară înspre polița de după ușă. Dădu acolo peste o oală cu zamă, în care pluteau cîteva fire de fasole. BUJOR, S. 107. O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță, sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLIȚĂ: POLIȚĂ2, polițe, substantiv feminin 1. (finanțe) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ♦ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. • Expresia: A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. – Din italiana polizza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ2 politae forme 1) finanțe Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. • polita în alb poliță pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o polita a se răzbuna pe cineva. 2): polita de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliței] /<it. polizza Forme diferite ale cuvantului polita: politae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poliță: 2) póliță forme, plural e (limba neogreacă pólitza, despre italiana pólizza, poliță, care vine despre greacă apódeixis, probă; pv. cat. polissa, limba franceza police, spaniolă póliza). Hîrtie pin care te obligĭ să plăteștĭ cuĭva o sumă anumită de banĭ la un termin fix în schimbu unuĭ serviciŭ pe care ți l-a făcut (împrumut, asigurare, marfă pe credit ș. a.). Se zice și bilet la ordin, cambie și trată. vezi bilet. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru poliță: póliță (pólițe), substantiv feminin – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. limba slavă (veche) (limba sârbă, Hristos, poloneză) polica, limba bulgară policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), conform limba neogreacă πόλίτσα, albaneză policë, în limba maghiara pólcz. – derivat policioară, substantiv feminin (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Forme diferite ale cuvantului polita: pólițe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ1, polițe, substantiv feminin Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [plural și: poliți] – Din limba slavă (veche) polica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ1, polițe, substantiv feminin Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [plural și: poliți] – Din limba slavă (veche) polica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ1 politae forme 1) Suport de scândură așezat în poziție orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se țin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliței] /<sl. polica Forme diferite ale cuvantului polita: politae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLIȚĂ: POLIȚĂ s. 1. etajeră, (regional) policer. (polita pentru cărți.) 2. raft, (regional) corlată. (polita la o etajeră.) 3. (tehnic) policioară, (regional) preghiță, primblă, salbă, (Bucovina și Maramures) podhorniță. (polita jugului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru poliță: póliță (pólițe), substantiv feminin – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul limba neogreacă πόλιτσα (Gáldi 233; conform REW 528). Forme diferite ale cuvantului polita: pólițe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ substantiv feminin 1. trată. 2. polita de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o polita = a răzbuna. (< italiana polizza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poliță: poliță forme 1. scândură de așezat ceva pe dânsa; 2. etajeră, raft de bibliotecă; 3. partea de jos a jugului. [slava POLIȚA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLIȚĂ: POLIȚĂ substantiv (finanțe) cambie, trată, (învechit) obligă, sinet, (germanism învechit) vecsel. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a avea o poliță de plătit cuiva: a avea o poliță de plătit cuiva expresie a urmări să se răzbune pe cineva Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poliță: póliță (mobilă, act) substantiv feminin, genitiv dativ articulat póliței; plural pólițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ s. 1. vezi etajeră. 2. vezi raft. 3. vezi policioară. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poliță: póliță substantiv feminin, genitiv dativ articulat póliței; plural pólițe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓLIȚĂ: PÓLIȚĂ substantiv verbal cormană, răsturnătoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poliță: poliță substantiv verbal CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AVEA O POLITA DE PLATIT CUIVA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poliță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poliță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÓLIȚĂ2 polițăe forme 1 finanțe Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. • poliță în alb poliță pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o poliță a se răzbuna pe cineva. 2: poliță de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. PÓLIȚĂ1 polițăe forme 1 Suport de scândură așezat în poziție orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se țin diferite obiecte. Poliță pentru cărți. Poliță la o etajeră. Poliță jugului. |
GRAMATICA cuvântului poliță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poliță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poliță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poliţă? Vezi cuvântul poliţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poliţă?[ po-li-ţă ] Se pare că cuvântul poliţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL poliță Inţelegi mai uşor cuvântul poliță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A plăti cuiva polița = a se răzbuna pe cineva În expresie Poliță de asigurare = contract încheiat de cineva cu o societate de asigurare și cuprinzînd drepturile și obligațiile părților contractante Poliță în alb = poliță2 1 pe care nu figurează numele beneficiarului A plăti cuiva polița = a se răzbuna pe cineva În sintagma Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva ♦ Poliță în alb = poliță2 1 pe care nu figurează numele beneficiarului A plăti cuiva polița = a se răzbuna pe cineva În sintagma Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare A avea o polita de platit cuiva de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti cuiva o a avea o polita de platit cuiva = a răzbuna |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poliță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Barieră socială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poliță are forma: pólițe
