 | as |
|
| Aureolă [ a-u-re-o-lă ] VEZI SINONIME PENTRU aureolă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aureola în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aureola din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aureola (forma la infinitiv) A aureola conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ (< limba franceza {i}) substantiv feminin 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele sfinților; aură (2). 2. (fizică) Zonă mai puțin luminoasă care înconjură o flacără, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) Aureola de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice în care, sub influența temperaturii și a chimismului magmei în ascensiune, se manifestă fenomenul de metamorfism. Aureola hidrotermală = zona din jurul unui coș vulcanic, în care rocile sînt metamorfozate de către soluțiile hidrotermale. Aureola mofetică = zona de răspîndire a emanațiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocațiile sau erupțiile vulcanice. Aureola geochimică (sau de dispersiune) = zonă din jurul unor zăcăminte de substanțe minerale utile care prezintă un conținut ridicat în elementele chimice ce alcătuiesc acel zăcămînt și care se formează concomitent cu zăcămîntul (a. primară) sau prin alterarea acestuia (a. secundară). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ, aureole, substantiv feminin 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje (mai ales ale sfinților, în iconografie); nimb. În cel d-al patrulea [medalion] vînătoarea e terminată. Marele Traian, încununat cu o aureolă circulară sau nimb... stă în picioare. ODOBESCU, S. III 74. • (Poetic) Depărtarea sorbea trețtat în adîncurile sale chipul alb al Floricicăi, desprins încă de pe zare și încremenit în aureola de lumină țăsută în fund ei de razele de aur în pulbere ale soarelui curat de dimineață. HOGAȘ, M. N. 54. 2. figurat Strălucire, splendoare, glorie, faimă. În lumina esteticii materialiste, orientarea și practica artistică a lui I. L. Caragiale capătă acea aureolă pe care nu a avut-o niciodată în trecut și pe care, o merită întru totul. L. limba română 1953, nr. I, 55. – Pronunțat: a-u-re-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ, aureole, substantiv feminin 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ figurat Strălucire, glorie, faimă. 2. Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 3. (televiziune) Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorită unor reflexii multiple. 4. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. [ pronunție: a-u-re-o-] – Din limba franceza auréole, latina [corona] aureola. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aureolă: aureólă substantiv feminin [Atestat: HASDEU, I. C. 18 / P: a-u-re-o- / Plural: aureolale / Etimologie: franceza aureole] 1 Cerc luminos cu care este înconjurat capul reprezentărilor sfinților sau al altor personaje Si: aură (3), nimb. 2 (Fig) Strălucire. 3 (Fig) Glorie. 4 (Fig) Faimă. 5 Zonă luminoasă în jurul unei flăcări, arc electric etc. 6 Zonă pe suprafața unui obiect în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 7 Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 8 Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 9 Halo în jurul unui astru Si: (rar) cearcăn. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ substantiv feminin 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. • zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (figurat) glorie, faimă; aură (1). (< limba franceza auréole, latina aureola) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ, aureole, substantiv feminin 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. figurat Strălucire, glorie, faimă. [ pronunție: a-u-re-o-] – Din limba franceza auréole, latina [corona] aureola. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ aureolae forme 1) (în pictura religioasă) Cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) figurat Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și admirație; strălucire. 3) Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări sau al unui bec electric. [G.-D. aureolei; silabe a-u-re-o-] /<fr. auréole, latina aureola, italiana aureola Forme diferite ale cuvantului aureola: aureolae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ substantiv feminin 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (figurat) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [pronume a-u-re-o-. / < limba franceza auréole, italiana aureola < latina aureolus – de aur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUREÓLĂ: AUREÓLĂ, aureole, substantiv feminin 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. figurat Strălucire, glorie, faimă. [ pronunție: a-u-re-o-] – în franceză auréole (neologism din limba latină [corona] aureola). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aureolă: *aureólă forme, plural e (în franceză auréole, despre latina auréolus, auréola, de aur). Nimb, cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capetele sfinților. figurat Strălucire, nimb, renume: aureolă de glorie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLÁ, aureolez, verb I. tranzitiv 1. A înconjura cu o aureolă. 2. figurat A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [ pronunție: a-u-re-o-] – Din limba franceza auréoler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLÁ, aureolez, verb I. tranzitiv 1. A înconjura cu o aureolă. 2. figurat A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [ pronunție: a-u-re-o-] – Din limba franceza auréoler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLÁ verb I. trecut A înconjura cu aureolă. ♦ (figurat) A glorifica. [pronume a-u-re-o-. / < limba franceza auréoler, italiana aureolare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aureola: aureola verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / P: a-u-re-o- / prezentul indicativ: aureolalez / Etimologie: franceza aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AUREOLA: A AUREOLÁ a aureolaéz tranzitiv 1) A înconjura cu o aureolă. 2) figurat A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. auréoler Forme diferite ale cuvantului a aureola: a aureolaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aureolă: aureolă forme 1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților; 2. figurat strălucire: aureolă de glorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLÁ verb trecut 1. a înconjura cu aureolă. 2. (figurat) a glorifica. (< limba franceza auréoler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aureola: aureolá verb (silabe a-u-re-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu aureoléz, persoana a treia singular: el / ea și plural aureoleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUREOLĂ: AUREOLĂ substantiv aură, nimb. (aureola cu care pictorii înconjură capetele sfinților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aureolă: aureólă substantiv feminin (silabe a-u-re-o-), genitiv dativ articulat aureólei; plural aureóle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aureolă: aureólă (a-u-re-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat aureólei; plural aureóle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aureola: aureolá (a aureola) (a-u-re-o-) verb, indicativ prezent 3 aureoleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLÁ verb (rar) a nimba. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUREOLA: AUREOLA verb (rar) a nimba. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AUREOLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AUREOLA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aureola dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 18 / P: a-u-re-o- / Plural: aureolale / Etimologie: franceza aureole] 1 Cerc luminos cu care este înconjurat capul reprezentărilor sfinților sau al altor personaje Si: aură 3, nimb. AUREÓLĂ aureolae forme 1 în pictura religioasă Cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor persoane divine; nimb. Aureola verb tranzitiv: [Atestat: DN3 / P: a-u-re-o- / prezentul indicativ: aureolalez / Etimologie: franceza aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă 1. A AUREOLÁ aureolaéz tranzitiv 1 A înconjura cu o aureolă. Aureola cu care pictorii înconjură capetele sfinților. Aureola cu care pictorii înconjură capetele sfinților. Aureolá a aureola a-u-re-o- verb, indicativ prezent 3 aureoleáză. |
GRAMATICA cuvântului AUREOLA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aureola. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AUREOLA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aureolă? Vezi cuvântul aureolă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aureolă?[ a-u-re-o-lă ] Se pare că cuvântul aureolă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL AUREOLA Inţelegi mai uşor cuvântul aureola dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDe contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice în care, sub influența temperaturii și a chimismului magmei în ascensiune, se manifestă fenomenul de metamorfism Hidrotermală = zona din jurul unui coș vulcanic, în care rocile sînt metamorfozate de către soluțiile hidrotermale Mofetică = zona de răspîndire a emanațiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocațiile sau erupțiile vulcanice Geochimică sau de dispersiune = zonă din jurul unor zăcăminte de substanțe minerale utile care prezintă un conținut ridicat în elementele chimice ce alcătuiesc acel zăcămînt și care se formează concomitent cu zăcămîntul a |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AUREOLA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aductor, aductori, adjectiv masculin în sintagma mușchi aductor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul aureola se conjugă: ei ele aureoleáză
