 | as |
|
| Atesta [ a-tes-ta ] VEZI SINONIME PENTRU atesta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a atesta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a atesta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a atesta (forma la infinitiv) A atesta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTA verb 1. a adeveri, a arăta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate atesta cele spuse.) 2. a arăta, a denota, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit atesta competența autorului lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ, atest, verb I. tranzitiv A face dovada, a dovedi; a confirma. Diferitele specii [de sturzi]... sînt foarte mîncăcioase: însuși Orațiu ne-o atestă. ODOBESCU, S. III 27. ♦ A dovedi existența unui lucru. Termeni atestați în documente vechi. Cuvînt atestat în formă regională. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ verb I. trecut A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un industria textilă ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < limba franceza attester, conform latina attestari < testis – martor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atesta: atesta verb tranzitiv: [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 161 / prezentul indicativ: atest și -téz / Etimologie: franceza attester, lat attestari] 1 A confirma 2 A depune mărturie. 3 A dovedi că ceva există. 4 A figura într-un industria textilă 5 A confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ, atést, verb I. tranzitiv A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din limba franceza attester, latina attestari. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ, atést, verb I. tranzitiv A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din limba franceza attester, latina attestari. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru atesta: atestá (-téz, atestát), verb – A face dovada, a confirma. în franceză attester. Conjug. eu atest este învechit – derivat atestat, substantiv neutru (certificat); atestație, substantiv feminin (atestare); atestator, adjectiv (care dovedește). Forme diferite ale cuvantului atesta: -téz atestát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ verb trecut 1. a dovedi, a confirma. • a exista, a figura într-un industria textilă 2. a confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. (< limba franceza attester, latina attestari) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATESTA: ATESTÁ, atést, verb I. tranzitiv A face dovada; a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi existența unui lucru. – în franceză attester (neologism din limba latină attestari). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atesta: atestá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu atést, persoana a treia singular: el / ea și plural atéstă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atesta: atestá (a atesta) verb, indicativ prezent 3 atéstă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A atesta: A atesta ≠ a contesta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ATESTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A atesta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a atesta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toate a atesta cele spuse. Proiectul întocmit a atesta competența autorului lui. Atestá a a atesta verb, indicativ prezent 3 atéstă. |
GRAMATICA cuvântului A atesta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a atesta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A atesta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE atesta? Vezi cuvântul atesta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atesta?[ a-tes-ta ] Se pare că cuvântul atesta are trei silabe |
La plural verbul atesta se conjugă: ei ele atéstă