 | as |
|
| Arunca [ a-run-ca ] VEZI SINONIME PENTRU arunca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a arunca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a arunca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a arunca (forma la infinitiv) A arunca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARUNCA: ARUNCÁ, arúnc, verb I. I. (De obicei cu privire la obiecte) 1. tranzitiv A face ca ceva să ajungă la o distanță oarecare, imprimîndu-i o mișcare violentă; a azvîrli. Un mare scamator aruncă pumnale. BENIUC, vezi 99. El băgă de seamă că muierea aruncase ceva sub pat. ISPIRESCU, L. 368. Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și au aruncat-o peste dînsul [peste lup] în groapă. CREANGĂ, P. 33. Puse să-i facă un buzdugan de fier, îl aruncă în sus de despică bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. • Expresia: A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire (sau o căutătură, o ochire) = a) a privi repede, în treacăt. Moș Hau... a aruncat o privire pripită în juru-i. SADOVEANU, N. forme 116. Măcar din deal, așa ca-n zbor, S-arunce ochii-n jos spre văi, Spre sat, spre casa lor. COȘBUC, P. I 232. Cînd își aruncă ochii spre poartă, ce să vadă!... CREANGĂ, P. 68; b) a examina, a cerceta sumar. Să aruncăm dar o ochire asupra trecutului acestei nații. BĂLCESCU, O. II 11. A arunca o vorbă (sau un cuvînt) = a spune ceva în treacăt. Aruncase o vorbă unul dintre țărani. PAS, L. I 10. A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui explozibil. A arunca banii pe fereastră vezi fereastră. A arunca (ceva) în cumpănă (sau în balanță) vezi cumpănă. A arunca (ceva) peste bord vezi bord. A arunca praf în ochii cuiva vezi praf. A arunca (ceva) în (sau pe) spinarea cuiva vezi spinare. A arunca vina asupra cuiva vezi vină. ♦ (Urmat de determinări locale introduse prin prepoziție «de», «la» sau «în») A trînti, a izbi; a face să cadă. Aruncă de pămînt o oală. ȘEZ. I 271. • figurat Văd că sufer greu, și primăvara în loc să-mi facă bine... mă aruncă de două ori în pat pînă acum. BĂLCESCU, la GHiCA, A. 582. ♦ (Construit cu dativul) A da cuiva ceva, azvîrlindu-i-l. Harap-Alb... i-aruncă pielea cea de urs și fuge cît ce poate. CREANGĂ, P. 215. Le aruncă o pungă de bani. NEGRUZZI, S. I 32. ♦ (Cu privire la sămînță) A semăna, a împrăștia. (Poetic) Cu mîna plină. Arunc semințe de lumină. BENIUC, vezi 150. ♦ A azvîrli, a trînti (ceva) în grabă. Mama Tinca iși aruncă scurteica pe umere. CONTEMPORANUL, VII 145. • figurat (Cu privire la cuvinte) Ca să se convingă, aruncă două cuvinte pe un petec de hîrtie și trimise băiatul la administrație. REBREANU, R. I 182. 2. tranzitiv A îndepărta (de Ia sine) ceva rău, nefolositor; a lepăda. Ce poartă ea alt om aruncă. COȘBUC, P. I 127. Strălucitele-i veșminte le aruncă el, de groază. ALEXANDRESCU, P. 138. 135. – 3. tranzitiv A scoate, a emite. O văzură venind... cu o falcă în cer și una în pămînt și aruncînd văpaie din gura ei ca dintr-un cuptor. ISPIRESCU, L. 25. • figurat O mierlă aruncă spre mine, Din tufe, chemarea-i frivolă. CAZIMIR, L. U. 16. Armăsarii... Aruncă largi nechezuri. ALECSANDRI, P. A. 143. ♦ (Cu privire la umbră, la lumină) A răspîndi, a proiecta. Pămîntul era scăldat [de razele lunii] într-o lumină albă, clăbucită. Pomii și gardurile își aruncau umbrele scurte în lături, pătîndu-i strălucirea. MIHALE, O. 491. • Expresia: A arunca lumină (într-o problemă) = a lămuri (o problemă). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARUNCA: ARUNCA verb 1. a azvîrli, a lepăda, a zvîrli, (Transilvania și Maramures) a țipa, (învechit) a scutura. (arunca un lucru nefolositor.) 2. a azvîrli, a repezi, a zvîrli, (învechit și regional) a năpusti. (arunca donița după el.) 3. a azvîrli, (familial) a mătura. (arunca toate paharele de pe masă.) 4. a azvîrli, a da. (arunca pe foc o carte.) 5. a azvîrli, a proiecta, a propulsa, a zvîrli. (arunca ceva in spațiu.) 6. a azvîrli, a zvîrli. (arunca o piatră la distanță.) 7. a azvîrli, a lansa, a trage, (popular) a slobozi. (arunca săgeți.) 8. a azvîrli, (Bucovina) a hăti. (O arunca în fîntînă.) 9. a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (popular și fam.) a așterne, (popular) a păli, (învechit și regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera. (L-a arunca la pămînt cu o lovitură.) 10. a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (învechit și popular) a cădea, (învechit și regional) a năduli, a se prăpăstui, (regional) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilvania) a se aiepta, (Transilvania și Banat) a se șupi, (învechit) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au arunca asupra dușmanului.) 11. a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (popular) a se chiti, (Transilvania) a se aiepta. (Se arunca pe cal și pornește.) 12. a azvîrli, a izbi, a lovi, a zvîrli. (Calul nărăvaș arunca cu copitele.) 13. a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livresc) a prodiga, (învechit și regional) a prăda, (regional) a mătrăși, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a rășchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (arunca banii pe toate fleacurile.) 14. a da, a împrăștia, a răspîndi. (Luna arunca sclipiri pale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARUNCA: ARUNCÁ, arúnc, verb I. 1. tranzitiv A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. • Expresia: A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui explozibil. A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar. A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. ♦ A da cuiva ceva, azvârlindu-i-l. ♦ A trânti ceva (în grabă); a face să cadă. ♦ reflexiv A se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări. 2. tranzitiv A împrăștia sămânța; a semăna. 3. tranzitiv A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda. 4. tranzitiv A scoate; a emite. O văzură... aruncând văpaie din gura ei (ISPIRESCU). ♦ A răspândi lumină, umbră etc. • Expresia: A arunca lumină (într-o problemă) = a lămuri (o problemă). 5. tranzitiv figurat A face ca cineva să meargă pe o anumită cale, să ajungă într-o anumită situație (rea), a împinge spre... • Expresia: A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. A arunca în închisoare = a întemnița. 6. intranzitiv A da cu ceva în cineva. 7. reflexiv (În expresie) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie). – latina eruncare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARUNCA: ARUNCÁ, arúnc, verb I. 1. tranzitiv A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. • Expresia: A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar. A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. ♦ A da cuiva ceva, azvârlindu-i-l. ♦ A trânti ceva (în grabă); a face să cadă. ♦ reflexiv A se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli. 2. tranzitiv A împrăștia sămânța pentru a semăna. 3. tranzitiv A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda. 4. tranzitiv A răspândi lumină, umbră etc. 5. tranzitiv figurat A face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea). • locuțiune verbala A arunca în închisoare = a închide, a întemnița. • Expresia: A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. 6. intranzitiv A da cu ceva în cineva. 7. reflexiv (popular; în expresie) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie). – latina eruncare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARUNCA: ARUNCÁ, arúnc, verb I. 1. tranzitiv A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. • Expresia: A arunca (ceva) în aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar. A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. ♦ A da cuiva ceva, azvârlindu-i. ♦ A trânti ceva (în grabă); a face să cadă. ♦ reflexiv a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli. 2. tranzitiv a împrăștia sămânța pentru a semăna. 3. tranzitiv A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda. 4. tranzitiv A răspândi lumină, umbră etc. 5. tranzitiv figurat A face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea). • locuțiune verbala A arunca în închisoare = a închide, a întemnița. • Expresia: A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. 6. intranzitiv A da cu ceva în cineva. 7. reflexiv (popular; în expresie) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie). – latina eruncare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a arunca: a arunca (cu) banii pe fereastră expresie 1. a cheltui exagerat de mult, a fi risipitor. 2. a achiziționa un produs necorespunzător din punct de vedere calitativ. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a arunca: a arunca (ceva cuiva) în nas expresie a spune (ceva cuiva) cu reproș Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru arunca: aruncá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu arúnc, persoana a treia singular: el / ea și plural arúncă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru arunca: aruncá (a arunca) verb, indicativ prezent 3 arúncă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ARUNCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL arunca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului arunca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Arunca un lucru nefolositor. Arunca donița după el. Arunca toate paharele de pe masă. Arunca pe foc o carte. Arunca ceva in spațiu. Arunca o piatră la distanță. Arunca săgeți. O arunca în fîntînă. L-a arunca la pămînt cu o lovitură. S-au arunca asupra dușmanului. Se arunca pe cal și pornește. Calul nărăvaș arunca cu copitele. Arunca banii pe toate fleacurile. Luna arunca sclipiri pale. Arunca un lucru nefolositor. Arunca toate paharele de pe masă. Arunca pe foc un caiet. Arunca o piatră la distanța. Arunca săgeți. O arunca în fântână. Aruncá a arunca verb, indicativ prezent 3 arúncă. |
GRAMATICA cuvântului arunca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului arunca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul arunca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE arunca? Vezi cuvântul arunca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul arunca?[ a-run-ca ] Se pare că cuvântul arunca are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL arunca Inţelegi mai uşor cuvântul arunca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sau a-și arunca ochii sau a arunca o privire sau o căutătură, o ochire = a a privi repede, în treacăt A arunca o vorbă sau un cuvînt = a spune ceva în treacăt A arunca ceva în aer = a distruge ceva cu ajutorul unui explozibil A arunca lumină într-o problemă = a lămuri o problemă A arunca ceva în aer = a distruge ceva cu ajutorul unui explozibil A sau a-și arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar A arunca o vorbă sau un cuvânt = a spune ceva în treacăt A arunca lumină într-o problemă = a lămuri o problemă A arunca pe cineva pe drumuri = a da pe cineva afară dintr-un serviciu; a lipsi pe cineva de cele necesare traiului A arunca în închisoare = a întemnița Reflexiv În expresie A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva din familie A arunca ceva în aer = a distruge ceva cu ajutorul unui exploziv A-și arunca ochii sau o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar A arunca o vorbă sau un cuvânt = a spune ceva în treacăt locuțiune verbala A arunca în închisoare = a închide, a întemnița A arunca pe cineva pe drumuri = a da pe cineva afară dintr-un serviciu; a lipsi pe cineva de cele necesare traiului Reflexiv popular; în expresie A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva din familie A arunca ceva în aer = a distruge ceva cu ajutorul unui exploziv A-și arunca ochii sau o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar A arunca o vorbă sau un cuvânt = a spune ceva în treacăt locuțiune verbala A arunca în închisoare = a închide, a întemnița A arunca pe cineva pe drumuri = a da pe cineva afară dintr-un serviciu; a lipsi pe cineva de cele necesare traiului Reflexiv popular; în expresie A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva din familie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL arunca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Inimă rea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul arunca se conjugă: ei ele arúncă
