 | as |
|
| Articula [ ar-ti-cu-la ] VEZI SINONIME PENTRU articula PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a articula în mai multe dicționareDefinițiile pentru a articula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a articula (forma la infinitiv) A articula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ, articulez, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la sunete sau la cuvinte) A emite, a rosti deslușit cu ajutorul organelor de vorbire. De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. Nu putea să afle ce verb reflexiv:ea bătrînul, care nu era in stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. 2. reflexiv (Despre părțile unui întreg) A se lega prin articulații. Mîna se articulează la umăr. 3. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv, unui adjectiv sau unui echivalent al lor. (reflexiv pasiv) Substantivul se articulează cînd este însoțit de un determinativ. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru articula: articulá v [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 52 / prezentul indicativ: articulaléz / Etimologie: franceza articuler, lat articulare] 1- 2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lega prin articulații. 3 verb tranzitiv: A pronunța un sunet, un cuvânt. 4 verb tranzitiv: (Pex) A rosti un cuvânt, o propoziție. 5 verb tranzitiv: (Jur; iuz) A arăta ceva în mod clar sau a demonstra bazându-se pe un articol de lege. 6 verb tranzitiv: A pune articolul unui substantiv sau unei alte părți de vorbire. 7 verb tranzitiv: (Fam; șîe) A articula o palmă A plesni. 8 verb tranzitiv: (Fam) A bate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ, articulez, verb I. 1. tranzitiv A emite un sunet, a rosti deslușit un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. reflexiv A se lega prin articulații. – în franceză articuler (neologism din limba latină articulare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ, articulez, verb I. 1. tranzitiv A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. reflexiv A se lega prin articulații. – Din limba franceza articuler, latina articulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ, articulez, verb I. 1. tranzitiv A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. reflexiv A se lega prin articulații. – Din limba franceza articuler, latina articulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ verb I. trecut 1. a emite, a rosti cuvinte, sunete. • a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea. 2. a atașa articolul unui substantiv. II. reflexiv a se lega printr-o articulație. (< limba franceza articuler, latina articulare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULA verb 1. a emite, a pronunța, a rosti. (articula deslușit sunete, cuvinte.) 2. a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a articula un cuvînt.) 3. a se încheia. (Locul unde se articula un os.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULA: ARTICULÁ verb I. trecut A emite, a rosti (cuvinte, sunete etc.). 2. trecut A adăuga un articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. reflexiv A se lega printr-o articulație. [< limba franceza articuler, conform latina articulare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ARTICULA: A ARTICULÁ a articulaéz tranzitiv 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a pronunța. 2) (substantive) A prevedea cu articol. /<fr. articuler, latina articulare Forme diferite ale cuvantului a articula: a articulaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A articula: A articula ≠ a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bălmăji, a îndruga, a mormăi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru articula: articulá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea articuleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru articula: articulá (a articula) verb, indicativ prezent 3 articuleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ARTICULA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL articula Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului articula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 52 / prezentul indicativ: articulaléz / Etimologie: franceza articuler, lat articulare] 1- 2 verb tranzitiv, reflexiv: A se lega prin articulații. 7 verb tranzitiv: Fam; șîe A articula o palmă A plesni. Articula deslușit sunete, cuvinte. N-a articula un cuvînt. Locul unde se articula un os. A ARTICULÁ articulaéz tranzitiv 1 sunete, silabe, cuvinte etc. Locul unde se articula un os. Articulá a articula verb, indicativ prezent 3 articuleáză. |
GRAMATICA cuvântului articula? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului articula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul articula poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE articula? Vezi cuvântul articula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul articula?[ ar-ti-cu-la ] Se pare că cuvântul articula are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL articula |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi bun sau ușor la sau de cap sau a avea cap ușor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
