 | as |
|
| Aproba [ a-pro-ba ] VEZI SINONIME PENTRU aproba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aproba în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aproba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aproba (forma la infinitiv) A aproba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb 1. tranzitiv (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, prin extensie la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. forme 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. reflexiv pasiv Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I 12. • intranzitiv Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133. ♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. • reflexiv pasiv Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. • Expresia: (reflexiv) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc. – latina literar approbare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBA verb a accepta, a admite, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A aproba să se scoată postul vacant la concurs.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá [Atestat: STAMATI, despre / prezentul indicativ: aprób / Etimologie: lat approbare] 1 verb tranzitiv: (a) A fi de acord cu ceva Si: a consimți, a încuviința, (înv) a aprobălui (1). 2 verb tranzitiv: (Spc) A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva Si: (înv) a aprobălui (2). 3 verb reflexiv: (Înv) A socoti ca bună propria purtare, propria faptă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá (aprób, aprobát), verb – A încuviința ceva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. latina, italiana approbare (secolul XIX). – derivat (din limba franceza ) aprobativ, adjectiv; aprobator, adjectiv; dezaproba, verb Forme diferite ale cuvantului aproba: aprób aprobá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din latina approbare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprob, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din latina approbare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ verb I. trecut A încuviința o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprób. / < latina approbare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ verb trecut a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. • a rezolva favorabil. (< latina approbare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu aprób, persoana a treia singular: el / ea și plural apróbă; persoana întâi plural: noi aprobăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá (a aproba) (a încuviința) (a-pro-) verb, indicativ prezent 3 apróbă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A aproba: A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A APROBA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A aproba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a aproba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a aproba să se scoată postul vacant la concurs. A a aproba să se scoată postul vacant la concurs. Aprobá a a aproba a încuviința a-pro- verb, indicativ prezent 3 apróbă. |
GRAMATICA cuvântului A aproba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a aproba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A aproba poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aproba? Vezi cuvântul aproba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aproba?[ a-pro-ba ] Se pare că cuvântul aproba are trei silabe |
La plural verbul aproba se conjugă: ei ele apróbă