 | as |
|
| Aproba [ a-pro-ba ] VEZI SINONIME PENTRU aproba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aproba aprob în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aproba aprob din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aproba (forma la infinitiv) A aproba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb 1. tranzitiv (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, prin extensie la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. forme 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. reflexiv pasiv Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I 12. • intranzitiv Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133. ♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. • reflexiv pasiv Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. • Expresia: (reflexiv) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc. – latina literar approbare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBA verb a accepta, a admite, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A aproba să se scoată postul vacant la concurs.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá [Atestat: STAMATI, despre / prezentul indicativ: aprób / Etimologie: lat approbare] 1 verb tranzitiv: (a) A fi de acord cu ceva Si: a consimți, a încuviința, (înv) a aprobălui (1). 2 verb tranzitiv: (Spc) A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva Si: (înv) a aprobălui (2). 3 verb reflexiv: (Înv) A socoti ca bună propria purtare, propria faptă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A APROBA aprob: A APROBÁ aprób tranzitiv 1) (păreri, propuneri etc.) A susține, exprimându-și acordul; a consimți; a încuviința. 2) (cereri, propuneri) A soluționa în mod favorabil. 3) (proiecte, manuscrise etc.) A consimți în mod oficial printr-un act autentic. [silabe a-pro-] /<lat. approbare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá (aprób, aprobát), verb – A încuviința ceva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. latina, italiana approbare (secolul XIX). – derivat (din limba franceza ) aprobativ, adjectiv; aprobator, adjectiv; dezaproba, verb Forme diferite ale cuvantului aproba: aprób aprobá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprób, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din latina approbare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ, aprob, verb I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din latina approbare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ verb I. trecut A încuviința o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprób. / < latina approbare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA: APROBÁ verb trecut a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord. • a rezolva favorabil. (< latina approbare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu aprób, persoana a treia singular: el / ea și plural apróbă; persoana întâi plural: noi aprobăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aproba: aprobá (a aproba) (a încuviința) (a-pro-) verb, indicativ prezent 3 apróbă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A APROBA APROB' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aproba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aproba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A aproba să se scoată postul vacant la concurs. A aproba să se scoată postul vacant la concurs. Aprobá a aproba a încuviința a-pro- verb, indicativ prezent 3 apróbă. |
GRAMATICA cuvântului aproba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aproba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aproba poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aproba? Vezi cuvântul aproba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aproba?[ a-pro-ba ] Se pare că cuvântul aproba are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aproba |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A căra apa cu ciurul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul aproba se conjugă: ei ele apróbă
