 | as |
|
| Analiză [ a-na-li-ză ] VEZI SINONIME PENTRU analiză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a analiza în mai multe dicționareDefinițiile pentru a analiza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a analiza (forma la infinitiv) A analiza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ substantiv feminin (< limba franceza analyse < latina, greacă analysis): metodă științifică de cercetare a textelor, care constă în descompunerea acestora în părțile constitutive, în vederea examinării și caracterizării lor adecvate din punct de vedere lingvistic. • analiza fonétică: cercetare a sunetelor care compun cuvintele din texte (vocale, semivocale, consoane), a grupurilor de sunete din cuvinte (silabe, diftongi, triftongi), a alternanțelor fonetice existente în cuvinte (vocalice, consonantice) etc. • analiza fonológică: cercetare a fonemelor unei limbi, a criteriilor de clasificare a acestora, a relațiilor dintre foneme etc. • analiza lexicálă: cercetare a cuvintelor din texte după alcătuirea lor, distingând rădăcina, tema și terminația; după sfera lor de circulație (cuvinte de argou, cuvinte de jargon, cuvinte populare, cuvinte regionale, cuvinte familiare, cuvinte tehnice, cuvinte științifice etc.); după felul în care au apărut în limbă (prin derivare, prin compunere, prin conversiune, prin împrumut); după gruparea lor pe familii de cuvinte; după apartenența lor la una din cele două componente ale vocabularului (fondul principal de cuvinte și masa vocabularului) etc. • analiza semántică: cercetare a cuvintelor din texte după sensurile lor și de aici încadrarea lor în grupe diferite (antonime, omonime, paronime, sinonime; cuvinte monosemantice, cuvinte polisemantice; cuvinte concrete, cuvinte abstracte etc.). De obicei, a. semantică se realizează simultan cu cea lexicală. • analiza sémică: cercetare a configurației semantice a unui cuvânt, a ansamblului (fasciculului) de trăsături semantice specifice, în unități minimale de semnificație denumite seme (vezi). • analiza gramaticálă: cercetare a cuvintelor din texte ca unități morfologice (părți de vorbire) și sintactice (părți de propoziție) și a unităților sintactice superioare (propoziții și fraze) care le cuprind. • analiza morfológică: cercetare a cuvintelor din texte ca părți de vorbire cu trăsături distincte (substantive, adjective, articole, numerale, pronume, verbe, adverbe, interjecții, prepoziții, conjuncții), a criteriilor de clasificare a acestora (originea; posibilitatea sau imposibilitatea de a lua cunoștință prin simțuri de obiectele denumite de acestea, de însușirile obiectelor, de procesele exprimate, de caracteristicile proceselor; sfera noțiunilor; genul; tipul de declinare sau de conjugare; modul alcătuirii; existența sau inexistența flexiunii; sensul; existența sau inexistența funcției sintactice; distribuția), a categoriilor gramaticale care le caracterizează (gen, număr, caz, persoană, comparație, diateză, mod, timp), a tipurilor de flexiune cărora le aparțin (nominală, pronominală, verbală) etc. • analiza sintáctică: cercetare a cuvintelor din texte ca părți de propoziție cu trăsături distincte (principale: subiecte și predicate; secundare: atribute, complemente și elemente predicative suplimentare; speciale: apozițiile; simple, complexe, multiple și dezvoltate; anticipate și reluate; cu aspect pozitiv și cu aspect negativ; coordonate, intercalate și incidente etc.), a criteriilor de clasificare a părților de propoziție (părțile de vorbire prin care sunt exprimate sensurile construcțiilor, părțile de vorbire de care depind), a propozițiilor în care acestea sunt induse (enunțiative, interogative, exclamative; simple și dezvoltate; afirmative și negative; principale și secundare; regente și subordonate; independente și dependente; coordonate, intercalate și incidente; cu subiect și eliptice de subiect etc.), a tipurilor de subordonate (necircumstanțiale: subiective, predicative, completive de agent, atributive, completive directe; completive indirecte, predicative suplimentare; circumstanțiale; de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, instrumentale, sociative, condiționale, concesive, consecutive, opoziționale, de relație și de excepție; speciale; apozitive), a frazelor care includ propozițiile, a ordinii (topicii) părților de propoziție în propoziții și a propozițiilor în fraze, a tipurilor de raporturi sintactice din propoziție și din frază (de coordonare, de subordonare, de inerență și apoziționale) și a mijloacelor de realizare a acestora (prepoziții, locuțiuni prepoziționale, conjuncții, locuțiuni conjuncționale, pronume și adjective relative, pronume și adjective nehotărâte cu funcție relațională, adverbe relative) etc. • analiza lingvístică: cercetare complexă a textelor din punct de vedere fonetic, lexical, semantic, gramatical (morfologic și sintactic); stilistic și ortografic. Este o analiză selectivă. Ea poate fi parțială (atunci când se are în vedere numai o parte din aspectele amintite, să zicem aspectul lexical, aspectul semantic și aspectul morfologic) sau completă (atunci când se au în vedere toate aspectele amintite mai sus). • analiza stilístică: cercetare a cuvintelor și a construcțiilor lingvistice din punctul de vedere al valorilor afective, artistice pe care acestea le pot avea în diferite contexte. Ea este o analiză subiectivă. • analiza constituenților imediați: a. propozițiilor prin împărțirea lor în elemente constitutive sau constituenți. Astfel, propoziția Tabloul este frumos poate fi descompusă mai întâi în doi constituenți – Tabloul + este frumos (subiectul + predicatul), apoi constituentul este frumos poate fi descompus în alți doi constituenți – este + frumos (verbul copulativ și numele predicativ). • analiza contrastívă: a. bazată pe compararea fenomenelor a două sau mai multe limbi naturale diferite, în vederea predării uneia dintre ele vorbitorilor celeilalte. • analiza distribuționálă: a. care ține seama de totalitatea contextelor în care apare un segment (vezi). • analiza funcționálă: a. care ține seama de funcția unui segment în propoziție. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ (< limba franceza , latina m.) substantiv feminin 1. Descompunere reală sau mintală a unui obiect, fenomen sau a relațiilor dintre obiecte, fenomene etc., în părțile lor componente, în scopul cunoașterii; examinare amănunțită, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu. vezi sinteză. ♦ Analiza psihologică = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere, introspecție, monolog interior etc.) a conștiinței, a trăirilor sufletești, a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) Analiza funcțională = metodă de cercetare punînd accentul pe evidențierea articulațiilor reciproce ale elementelor și pe descrierea traiectoriei ce caracterizează dinamica de ansamblu a obiectului considerat. Analiza sistemică = metodă dezvoltată în cadrul teoriei generale a sistemelor. Analiza de conținut = ansamblu de tehnici aplicate comunicărilor orale sau scrise ale indivizilor, în vederea interpretării lor științifice. Analiza critică = procedeu de studiu al lucrărilor literare, prin punerea în lumină a elementelor constitutive; analiză de industria textilă Analiza chimică = procedeu pentru stabilirea compoziției chimice (calitative sau cantitative) a substanțelor cu ajutorul unor reacții chimice specifice sau pe baza proprietăților fizico-chimice specifice. Analiza conformațională = domeniu al stereochimiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale conformerilor, stabilind conformația privilegiată. Analiza biochimică = procedeu de cercetare care pune în evidență o substanță chimică aflată într-un lichid organic; este folosită curent în clinică pentru decelarea unor tulburări ale metabolismului. Analiza biologică = operație prin care se determină acțiunea fungicidă sau insecticidă a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau dăunătorilor. Analiza economică = cercetare obiectivă (cantitativă sau calitativă) bazată pe descompunerea în elementele componente ale proceselor și fenomenelor economice, a factorilor de influență în scopul cunoașterii științifice a întregii activități economice. Analiza contabilă = stabilirea pe bază de documente, în mod distinct pentru fiecare operațiune economică, a conturilor corespondente și a părților acestora (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze concomitent aceleași sume; stabilirea corelației dintre pozițiile (posturile) de bilanț. Analiza marginală = cercetare bazată pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferențial și integral în studierea fenomenelor economice. 2. Analiza statistică = stabilirea și explicarea legăturilor și legităților în dezvoltarea fenomenelor de masă, pe bază de date obținute prin observare și prelucrare statistică. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini în elemente simple, susceptibile de a fi transformate în semnale electrice transmisibile individual; este utilizată în televiziune, telefotografie etc. 4. Analiza matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele și aplicațiile lor (ex. derivatele, diferențialele, integralele etc.), precum și relațiile în care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton și Leibniz prin introducerea calculului diferențial și integral. Dezvoltări ulterioare se datorează Euler, Cauchy, Riemann, Cantor etc. Analiza numerică = ramură a matematicii care studiază rezolvarea numerică a problemelor și evaluarea erorilor ce pot să apară în soluțiile bazate pe metode de calcul aproximativ. Analiza funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul spațiilor vectoriale, topologice și al funcțiilor definite pe aceste spații. Contribuții în a.f. au adus vezi Voltera, despre Hilbert și St. Banach. Analiza combinatorie (combinatorială) = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, combinările și problemele în care este necesară numărarea diverselor posibilități de ordonare a unor elemente, după reguli date. Analiza factorială vezi factorial. 5. (fizică) Determinare a gradului și a planului de polarizare a luminii. ♦ Analiza armonică = descompunere a unei mărimi periodice nesinusoidale într-o sumă de armonice. Analiza spectrală vezi spectral. 6. (informatică) Analiza informației = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care să reflecte informația stocată. 7. Analiza granulometrică vezi granulometrie. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ, analize, substantiv feminin Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe descompunerea lor în părțile componente în scopul unei examinări mai amănunțite; examinare amănunțită a unei probleme. Gîndirea constă în aceeași măsură în descompunerea unor obiecte ale conștiinței în elementele lor, ca și în reunirea unor elemente corelate într-o unitate. Fără analiză nu există sinteză. ENGELS, A. 50. [«Capitalul» lui Marx este un] model de analiză științifică făcută după metoda materialistă, analiza unei formații sociale din cele mai complicate, model recunoscut de toată lumea și neîntrecut de nimeni. LENIN, O. I 133. Congresul [al V-lea al Partidului Comunist din Romînia, din ianuarie 1932] a făcut pentru prima dată o analiză profundă a perspectivelor mișcării revoluționare din Romînia, criticînd toate abaterile și devierile de la linia leninist-stalinistă și risipind confuziile ideologice din partid. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 528. • Analiză literară = examinare critică a unei opere literare, făcută pentru a scoate în evidență procesul de creație al autorului și valoarea artistică a operei. Analiză gramaticală = cercetare a unui text din punct de vedere morfologic și sintactic. Analiza muncii = metodă comunistă de examinare critică și autocritică a muncii pe o anumită perioadă de timp, făcută în scopul îmbunătățirii continue a activității unei organizații politice, a unei instituții, a unui colectiv etc. Adunările generale ale gospodăriilor colective au fost un bun prilej de a se face o analiză a muncii, de a examina în spirit critic și autocritic problemele și sarcinile principale care stau in fața gospodăriilor colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 6. Analiză matematică = disciplină care se ocupă cu studiul funcțiunilor matematice și al relațiilor dintre ele. Analiza prețurilor = examinare a cantităților de materiale, a cheltuielilor de regie etc,, necesară pentru stabilirea prețurilor pe fiecare articol în parte, cu prilejul alcătuirii unui deviz. Analiza solului = cercetarea solului la diferite adîncimi, din punct de vedere fizico-chimic, biologic etc., pentru a-i cunoaște compoziția și proprietățile. • Expresia: În ultimă analiză = în definitiv, în concluzie. Lupta științei materialiste înaintate împotriva teoriilor subiectiviste și a celorlalte teorii idealiste constituie, în ultimă analiză, una din expresiile luptei istorice dintre forțele du clasă de neîmpăcat: forțele clasei muncitoare și cele ale burgheziei, forțele socialismului și ale capitalismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/3. ♦ Operație de identificare a compoziției unei substanțe prin intermediul unei reacții chimice sau prin descompunerea ei în elementele constitutive. Analiza apei. Analiza sîngelui. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru analiză: analíză substantiv feminin [Atestat: (a. 1847) URICARIUL VII, 237 / V: (înv) -lis / Plural: analizazel Etimologie: franceza analyse] (Îoc sinteză) 1 Descompunere a unui lucru (prin mijloace chimice sau fizice) în părțile (sau elementele) sale componente, spre a-1 studia. 2 (Chm; îs) analiza calitativă Descompunere chimică a unei substanțe pentru a determina natura componenților ei. 3 (Chm; îs) analiza cantitativă Descompunere chimică a unei substanțe pentru a determina raportul cantitativ în care se găsesc componenții ei. 4 (Chm; fiz; îs) analiza spectrală Metodă care permite să se recunoască, într-o substanță, prezența unuia sau a mai multor corpi simpli, prin examinarea radiațiilor luminoase emise de acea substanță. 5 (Fig) Cercetare printr-o examinare minuțioasă a unui corp, a unui fapt, a unei situații etc. 6 (Îs) analiza matematică Ramură a matematicii care studiază, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 7 (Îs) analiza gramaticală Descompunere a unei propoziții în părțile ei componente. 8 (Îs) analiza logică Relevare a propozițiilor unei fraze și a pârtilor unei propoziții. 9 (Îs) analiza literară Punere în evidență a ideilor principale, a valorii artistice, a caracterelor distinctive etc. ale unei scrieri literare. 10 (Îs) analiza psihologică Examinare a diferitelor stări sufletești și a motivelor lor (într-o scriere dramatică etc.). 11 (Îs) -za muncii Cercetare a modului cum s-a muncit (într-o instituție, într-un colectiv, într-o anumită perioadă de timp etc.). 12 (Fiz) Metodă prin care cineva (un gânditor, un cercetător etc.) pleacă de la efect la cauză, de la general la particular, de la compus la simplu. 13 (Muz) Apreciere a unei compoziții din punctul de vedere al formei, fondului, armoniei, melodiei, modulațiilor etc. 14 (Îlav) În ultimă analiza În concluzie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ, analizez, verb I. tranzitiv 1. A examina un întreg descompunîndu-l în părțile lui componente; a identifica (prin procedee științifice) compoziția unei substanțe. A analizat compoziția acidului clorhidric. 2. (Cu privire la fenomene sociale, procese de gîndire etc.) A cerceta îndeaproape, examinînd fiecare element în parte, pentru a trage concluzii documentate. Marxism-leninismul analizează mișcarea de eliberare națională în cea mai strînsă legătură cu lupta revoluționară a proletariatului împotriva imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 5/1. Obiceiuri tradiționale care, fără îndoială, pot, cînd sînt bine descrise și bine analizate, să constituie titluri istorice patriei noastre. ODOBESCU, S. III 231. ♦ A cerceta un text din punct de vedere gramatical, descompunîndu-l în părțile lui constitutive. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ substantiv feminin 1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive. • examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui industria textilă ♦ în ultimă analiza = în concluzie, ca încheiere. 2. analiza matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică. 4. analiza corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor. (< limba franceza analyse, greacă analysis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ, analize, substantiv feminin 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunțită a unei probleme. • Expresia: În ultimă analiză = în concluzie. 2. (chimie) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din limba franceza analyse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ, analize, substantiv feminin 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. • Expresia: În ultimă analiză = în concluzie. 2. (chimie) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din limba franceza analyse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ substantiv feminin 1. (op. sinteză) Metodă generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. în părțile lor componente; examinare amănunțită a unei probleme. • În ultimă analiză = în concluzie. 2. Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. (chimie) Descompunere a unei substanțe în elementele ei constitutive. [< limba franceza analyse < latina, greacă analysis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZA verb 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livresc) a considera, (învechit) a medita, a privi, a socoti, (figurat) a explora, (învechit figurat) a scărmăna. (analiza cauzele unui fenomen.) 2. a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (popular) a iscodi, (învechit și regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti. (Îl analiza cu atenție.) 3. a comenta, a explica, a interpreta, a tîlcui, (învechit) a întoarce, (figurat) a descifra. (analiza un text literar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ analizae forme 1) Metodă științifică de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor în părți componente. • În ultimă analiza în concluzie. 2) chimie Procedeu de stabilire a compoziției chimice a unei substanțe. 3): analiza gramaticală descompunere a cuvintelor și propozițiilor în elemente alcătuitoare și determinarea valorii lor gramaticale. [G.-D. analizei] /<lat. analysis, limba franceza analyse Forme diferite ale cuvantului analiza: analizae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALIZĂ s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (popular) cercare, (învechit) răspicare, (figurat) explorare. (O analiza serioasă a problemelor.) 2. cercetare, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu, (popular) iscodire, (învechit) iscoadă, ispită, ispitire. (analiza atentă a cuiva.) 3. (medicina) probă. (analiza hepatică.) 4. (chimie) analiză electrochimică = electroanaliză. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru analiza: analiza verb tranzitiv: [Atestat: ODOBESCU, S. III, 50 / prezentul indicativ: analizazez / Etimologie: franceza analyser] 1 A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. 2 A examina un text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) A identifica compoziția unei substanțe. 4 (Muz) A studia și a aprecia o lucrare muzicală din punctul de vedere al formei, al fondului și al armoniei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (popular) cercare, (învechit) răspicare, (figurat) explorare. (O analiza serioasă a problemelor.) 2. vezi examinare. 3. (medicina) probă. (analiza hepatică.) 4. (chimie) analiză electrochimică vezi electroanaliză. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ verb trecut 1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente. • a identifica compoziția unei substanțe. 2. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. • a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.). (< limba franceza analyser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANALIZĂ: ANALÍZĂ, analize, substantiv feminin Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe descompunerea lor în părțile componente; examinarea amănunțită a unei probleme; identificare, determinare a compoziției unei substanțe. – în franceză analyse (neologism din limba latină analysis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ verb I. trecut 1. A cerceta un lucru descompunându-l în părțile lui componente. 2. A examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ♦ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< limba franceza analyser]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ, analizez, verb I. tranzitiv 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (chimie) A identifica compoziția unei substanțe. – Din limba franceza analyser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ, analizez, verb I. tranzitiv 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (chimie) A identifica compoziția unei substanțe. – Din limba franceza analyser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANALIZA: ANALIZÁ, analizez, verb I. tranzitiv A cerceta de aproape un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte; a identifica compoziția unei substanțe. – în franceză analyser. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ANALIZA: A ANALIZÁ a analizaéz tranzitiv 1) A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chimie (structura unor substanțe) A determina prin analiză. /<fr. analyser Forme diferite ale cuvantului a analiza: a analizaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru analiza: analizá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu analizéz, persoana a treia singular: el / ea și plural analizeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru analiză: analíză substantiv feminin, genitiv dativ articulat analízei; plural analíze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru analiză: analíză substantiv feminin, genitiv dativ articulat analízei; plural analíze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru analiza: analizá (a analiza) verb, indicativ prezent 3 analizeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A analiza: A analiza ≠ a sintetiza Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Analiză: Analiză ≠ sinteză Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ANALIZA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Analiză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului analiză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • analiză fonétică: cercetare a sunetelor care compun cuvintele din texte vocale, semivocale, consoane, a grupurilor de sunete din cuvinte silabe, diftongi, triftongi, a alternanțelor fonetice existente în cuvinte vocalice, consonantice etc. • analiză fonológică: cercetare a fonemelor unei limbi, a criteriilor de clasificare a acestora, a relațiilor dintre foneme etc. • analiză lexicálă: cercetare a cuvintelor din texte după alcătuirea lor, distingând rădăcina, tema și terminația; după sfera lor de circulație cuvinte de argou, cuvinte de jargon, cuvinte populare, cuvinte regionale, cuvinte familiare, cuvinte tehnice, cuvinte științifice etc. • analiză semántică: cercetare a cuvintelor din texte după sensurile lor și de aici încadrarea lor în grupe diferite antonime, omonime, paronime, sinonime; cuvinte monosemantice, cuvinte polisemantice; cuvinte concrete, cuvinte abstracte etc. • analiză sémică: cercetare a configurației semantice a unui cuvânt, a ansamblului fasciculului de trăsături semantice specifice, în unități minimale de semnificație denumite seme vezi. • analiză gramaticálă: cercetare a cuvintelor din texte ca unități morfologice părți de vorbire și sintactice părți de propoziție și a unităților sintactice superioare propoziții și fraze care le cuprind. • analiză morfológică: cercetare a cuvintelor din texte ca părți de vorbire cu trăsături distincte substantive, adjective, articole, numerale, pronume, verbe, adverbe, interjecții, prepoziții, conjuncții, a criteriilor de clasificare a acestora originea; posibilitatea sau imposibilitatea de a lua cunoștință prin simțuri de obiectele denumite de acestea, de însușirile obiectelor, de procesele exprimate, de caracteristicile proceselor; sfera noțiunilor; genul; tipul de declinare sau de conjugare; modul alcătuirii; existența sau inexistența flexiunii; sensul; existența sau inexistența funcției sintactice; distribuția, a categoriilor gramaticale care le caracterizează gen, număr, caz, persoană, comparație, diateză, mod, timp, a tipurilor de flexiune cărora le aparțin nominală, pronominală, verbală etc. • analiză sintáctică: cercetare a cuvintelor din texte ca părți de propoziție cu trăsături distincte principale: subiecte și predicate; secundare: atribute, complemente și elemente predicative suplimentare; speciale: apozițiile; simple, complexe, multiple și dezvoltate; anticipate și reluate; cu aspect pozitiv și cu aspect negativ; coordonate, intercalate și incidente etc. • analiză lingvístică: cercetare complexă a textelor din punct de vedere fonetic, lexical, semantic, gramatical morfologic și sintactic; stilistic și ortografic. • analiză stilístică: cercetare a cuvintelor și a construcțiilor lingvistice din punctul de vedere al valorilor afective, artistice pe care acestea le pot avea în diferite contexte. • analiză constituenților imediați: a. • analiză contrastívă: a. • analiză distribuționálă: a. • analiză funcționálă: a. 1847 URICARIUL VII, 237 / V: înv -lis / Plural: analizăzel Etimologie: franceza analyse] Îoc sinteză 1 Descompunere a unui lucru prin mijloace chimice sau fizice în părțile sau elementele sale componente, spre a-1 studia. 2 Chm; îs analiză calitativă Descompunere chimică a unei substanțe pentru a determina natura componenților ei. 3 Chm; îs analiză cantitativă Descompunere chimică a unei substanțe pentru a determina raportul cantitativ în care se găsesc componenții ei. 4 Chm; fiz; îs analiză spectrală Metodă care permite să se recunoască, într-o substanță, prezența unuia sau a mai multor corpi simpli, prin examinarea radiațiilor luminoase emise de acea substanță. 6 Îs analiză matematică Ramură a matematicii care studiază, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 7 Îs analiză gramaticală Descompunere a unei propoziții în părțile ei componente. 8 Îs analiză logică Relevare a propozițiilor unei fraze și a pârtilor unei propoziții. 9 Îs analiză literară Punere în evidență a ideilor principale, a valorii artistice, a caracterelor distinctive etc. 10 Îs analiză psihologică Examinare a diferitelor stări sufletești și a motivelor lor într-o scriere dramatică etc. 14 Îlav În ultimă analiză În concluzie. Analiză cauzele unui fenomen. Îl analiză cu atenție. Analiză un text literar. ANALÍZĂ analizăe forme 1 Metodă științifică de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor în părți componente. • În ultimă analiză în concluzie. 3: analiză gramaticală descompunere a cuvintelor și propozițiilor în elemente alcătuitoare și determinarea valorii lor gramaticale. O analiză serioasă a problemelor. Analiză atentă a cuiva. Analiză hepatică. III, 50 / prezentul indicativ: analizăzez / Etimologie: franceza analyser] 1 A cerceta un întreg, un fenomen etc. Analiză cauzele unui fenomen. Analiză un text literar. O analiză serioasă a problemelor. Analiză hepatică. A ANALIZÁ analizăéz tranzitiv 1 A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. Analizá a analiză verb, indicativ prezent 3 analizeáză. |
GRAMATICA cuvântului Analiză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului analiză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Analiză poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE analiză? Vezi cuvântul analiză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul analiză?[ a-na-li-ză ] Se pare că cuvântul analiză are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Analiză Inţelegi mai uşor cuvântul analiză dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePsihologică = modalitate de investigare prin diverse procedee descriere, introspecție, monolog interior etc Funcțională = metodă de cercetare punînd accentul pe evidențierea articulațiilor reciproce ale elementelor și pe descrierea traiectoriei ce caracterizează dinamica de ansamblu a obiectului considerat Sistemică = metodă dezvoltată în cadrul teoriei generale a sistemelor De conținut = ansamblu de tehnici aplicate comunicărilor orale sau scrise ale indivizilor, în vederea interpretării lor științifice Critică = procedeu de studiu al lucrărilor literare, prin punerea în lumină a elementelor constitutive; analiză de industria textilă A Chimică = procedeu pentru stabilirea compoziției chimice calitative sau cantitative a substanțelor cu ajutorul unor reacții chimice specifice sau pe baza proprietăților fizico-chimice specifice Conformațională = domeniu al stereochimiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale conformerilor, stabilind conformația privilegiată Biochimică = procedeu de cercetare care pune în evidență o substanță chimică aflată într-un lichid organic; este folosită curent în clinică pentru decelarea unor tulburări ale metabolismului Biologică = operație prin care se determină acțiunea fungicidă sau insecticidă a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau dăunătorilor Economică = cercetare obiectivă cantitativă sau calitativă bazată pe descompunerea în elementele componente ale proceselor și fenomenelor economice, a factorilor de influență în scopul cunoașterii științifice a întregii activități economice Contabilă = stabilirea pe bază de documente, în mod distinct pentru fiecare operațiune economică, a conturilor corespondente și a părților acestora debit sau credit în care urmează să se înregistreze concomitent aceleași sume; stabilirea corelației dintre pozițiile posturile de bilanț Marginală = cercetare bazată pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferențial și integral în studierea fenomenelor economice Statistică = stabilirea și explicarea legăturilor și legităților în dezvoltarea fenomenelor de masă, pe bază de date obținute prin observare și prelucrare statistică Analiza imaginii = descompunerea unei imagini în elemente simple, susceptibile de a fi transformate în semnale electrice transmisibile individual; este utilizată în televiziune, telefotografie etc Matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele și aplicațiile lor ex Numerică = ramură a matematicii care studiază rezolvarea numerică a problemelor și evaluarea erorilor ce pot să apară în soluțiile bazate pe metode de calcul aproximativ Funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul spațiilor vectoriale, topologice și al funcțiilor definite pe aceste spații Combinatorie combinatorială = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, combinările și problemele în care este necesară numărarea diverselor posibilități de ordonare a unor elemente, după reguli date Armonică = descompunere a unei mărimi periodice nesinusoidale într-o sumă de armonice Informației = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care să reflecte informația stocată Analiză literară = examinare critică a unei opere literare, făcută pentru a scoate în evidență procesul de creație al autorului și valoarea artistică a operei Analiză gramaticală = cercetare a unui text din punct de vedere morfologic și sintactic Analiza muncii = metodă comunistă de examinare critică și autocritică a muncii pe o anumită perioadă de timp, făcută în scopul îmbunătățirii continue a activității unei organizații politice, a unei instituții, a unui colectiv etc Analiză matematică = disciplină care se ocupă cu studiul funcțiunilor matematice și al relațiilor dintre ele Analiza prețurilor = examinare a cantităților de materiale, a cheltuielilor de regie etc,, necesară pentru stabilirea prețurilor pe fiecare articol în parte, cu prilejul alcătuirii unui deviz Analiza solului = cercetarea solului la diferite adîncimi, din punct de vedere fizico-chimic, biologic etc În ultimă analiză = în definitiv, în concluzie examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui industria textilă ♦ în ultimă a analiza = în concluzie, ca încheiere A analiza matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor A analiza corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor În ultimă analiză = în concluzie în sintagma Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor În ultimă analiză = în concluzie În sintagma Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor În ultimă analiză = în concluzie Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor Chimie analiză electrochimică = electroanaliză |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Analiză |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cădea în picioare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul analiza se conjugă: ei ele analizeáză
