 | as |
|
| Amuţi [ a-mu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU amuţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a amuti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a amuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amuți (forma la infinitiv) A amuți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMUȚI: AMUȚÍ, amuțesc, verb IV. intranzitiv A pierde facultatea de a vorbi, a deveni mut. ♦ figurat (Despre ființe, prin extensie despre glas) A înceta de a vorbi sau de a se face auzit; a rămîne tăcut (ca mut). Cînd reflectoarele se stinseră și aparatul cinematografic prinse a țăcăni uțor, vorbele, șopotele amuțiră. CAMILAR, TEM. 47. Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise, istovit, sub umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. Pasărea măiastră începu să cînte astfel de frumos, incit făcu să tacă toate muzicile ți să amuțească toți cîntăreții. POPESCU, B. I 128. ♦ figurat (Despre obiecte care produc zgomot) A înceta să mai emită sunete. Acum totul amuțise, iar bătaia metalică a pendulei... umplea tăcerea cu zgomotul ei rece de mașinărie. DUMITRIU, B. forme 48. Vorbea cu un vizitiu... și-i umbla totodată privirea de jur împrejur, să nu amuțească nicovalele, să nu stea lucrătorii degeaba. PAS, L. I 72. • tranzitiv factitiv figurat Țipetele disperate ale familiei Gălăciuc au amuțit furia tuturor. SAHIA, N. 42. – Variantă: muțí (SADOVEANU, Z. C. 291, C. PETRESCU, C. vezi 249) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí2 v [Atestat: PSALT. SCH. 121/15 / prezentul indicativ: amutițesc și (înv) amut / Etimologie: lat* am-mutire cf muți] 1-2 vir A(-și) pierde graiul. 3 vi (Fig) A rămâne ca mut. 4 verb tranzitiv, reflexiv factitiv: (Îe) A amuti pe cineva (de gură) A face pe cineva (prin verb reflexiv:ajă sau argumente hotărâtoare) să-și piardă graiul sau să tacă din gură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí (-țésc, -ít), verb – A deveni mut. – Mr. amuțăscu. latina *ammutῑre (Pușcariu 86; Candrea-Dens., 1191; DAR), conform italiana ammutire. conform mut. – derivat amuțeală, substantiv feminin (amuțire). Forme diferite ale cuvantului amuti: -țésc amuti-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AMUȚI: A AMUȚÍ a amutiésc intranzitiv 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. a amuti de frică. 2) figurat A înceta de a se manifesta; a tăcea. Vocile a amutiesc. /<lat. ammutire Forme diferite ale cuvantului a amuti: a amutiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMUȚI: AMUȚI verb 1. (medicina) a muți. 2. a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au amuti în stradă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí (a amuti) (a deveni mut) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent 3 să amuțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amuțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí1 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: amutițesc / Etimologie: amuța css] A asmuța. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A amuți: A amuți ≠ a se auzi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AMUTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A amuți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a amuți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 121/15 / prezentul indicativ: a amuțițesc și înv amut / Etimologie: lat* am-mutire cf muți] 1-2 vir A-și pierde graiul. 4 verb tranzitiv, reflexiv factitiv: Îe A a amuți pe cineva de gură A face pe cineva prin verb reflexiv:ajă sau argumente hotărâtoare să-și piardă graiul sau să tacă din gură. A AMUȚÍ a amuțiésc intranzitiv 1 A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. A amuți de frică. Vocile a amuțiesc. Toate zgomotele au a amuți în stradă. Amuțí a a amuți a deveni mut verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent 3 să amuțeáscă. Amuțí1 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: a amuțițesc / Etimologie: amuța css] A asmuța. |
GRAMATICA cuvântului A amuți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a amuți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A amuți poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE amuţi? Vezi cuvântul amuţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amuţi?[ a-mu-ţi ] Se pare că cuvântul amuţi are trei silabe |