 | as |
|
| Ameninţa [ a-me-nin-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU ameninţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ameninta amenint în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ameninta amenint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amenința (forma la infinitiv) A amenința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMENINȚA: AMENINȚÁ, améninț, verb I. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau de o completivă directă) 1. A manifesta față de cineva intenția de a-i face rău (de obicei cu scopul de a-l intimida sau de a obține ceva). [Arendașul] îi gonea, amenințîndu-i cu gardienii și cu jandarmii, ca să-și dea seama ei că aci... el are putere și mai mare. PAS, L. I 124. Ba încă m-a și amenințat că... are să poruncească să mă întindă la scară. CREANGĂ, A. 159. Ș-apoi se-ncrunta Și-i amenința Să-i puie de vii Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187. 2. (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu») A face un gest de amenințare. Mă amenință cu bățul. • absolut Spunea ceva și amenința cu mîna. PAS, L. I 56. Îl auzi, Manole? a amenințat cu degetul duhul meu de groază. SADOVEANU, N. forme 7. Mihăilă Cu sabia-n mînă, Dac-așa vedea, Cu ea c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. • intranzitiv Dacă văzu... că nu este chip a scăpa cu față curată, se opri în loc, amenință asupra lor și să făcură stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. 3. A reprezenta sau a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Focarele de paludism amenință sănătatea locuitorilor din jurul bălților și mlaștinilor, În cea dintîi epocă a întemeierii principatelor... care coprinde tot secolul al XIV-lea (de la 1290 pînă la 1418) vedem tă aceste state se văzură mai întîi amenințate în naționalitate și existența lor politică. BĂLCESCU, O. II 12. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... Pe coperiș, mușchiul verde crescuse în voia cea bună, înlăuntru ploaia făcuse gropi, iar pereții umezi amenințau să cadă. DUNĂREANU, N. 16. 5. (Învechit; cu complement direct) A anunța, a vesti (o primejdie). În mînă-i buzduganul domnesc, care-n războaie Ca brațul care-l poartă în veci nu se îndoaie. Și pe deasupră-i steagul, amenințînd furtuna. ALECSANDRI, P. A. 145. Ca umbre fioroase Ce ies din întunerec o crimă-amenințînd. ALEXANDRESCU, P. 144. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMENINȚA: AMENINȚÁ, améninț, verb I. tranzitiv 1. A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). 2. A face un gest de amenințare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – latina *amminaciare (< minaciae „amenințări”). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AMENINȚA ameninț: A AMENINȚÁ améninț tranzitiv 1) (ființe) A speria cu o pedeapsă printr-o vorbă sau printr-un gest (pentru a intimida sau pentru a obține ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecințe. 3) A pune în primejdie; a face să fie în primejdie. 4) A fi gata să...; a fi pe punctul de... 5) învechit A semnaliza prin sine însuși; a prevesti. /<lat. amminaciare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMENINȚA: AMENINȚA verb 1. (prin Transilvania) a mănînțăla. (L-a ameninta cu degetul.) 2. a pîndi, (figurat) a paște. (Îl ameninta o mare primejdie.) 3. a periclita, a primejdui. (Această situație îi ameninta viața.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amenința: amenințá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu améninț, persoana a treia singular: el / ea și plural aménință Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amenința: amenințá (a ameninta) verb, indicativ prezent 3 aménință Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AMENINTA AMENINT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amenința Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amenința dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a amenința cu degetul. Îl amenința o mare primejdie. Această situație îi amenința viața. L-a amenința cu degetul. Îl amenința o mare primejdie. Această situație îi amenința viața. Amenințá a amenința verb, indicativ prezent 3 aménință. |
GRAMATICA cuvântului amenința? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amenința. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amenința poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ameninţa? Vezi cuvântul ameninţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ameninţa?[ a-me-nin-ţa ] Se pare că cuvântul ameninţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL amenința |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vernis moale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul amenința se conjugă: ei ele aménință
