 | as |
|
| Amănunţi [ a-mă-nun-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU amănunţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a amanunti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a amanunti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amănunți (forma la infinitiv) A amănunți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI: AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, vezi forme 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amănunți: amănunțí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: I. IONESCU, C. 31 / V: amanuntiărunți1 / prezentul indicativ: amanuntițesc / Etimologie: amănunt cf franceza detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AMĂNUNȚI: A AMĂNUNȚÍ a amanuntiésc tranzitiv rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt Forme diferite ale cuvantului a amanunti: a amanuntiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amănunți: amănunțí (a amanunti) (rar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent 3 să amănunțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunți: amănunțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amănunțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI: AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI: AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMĂNUNȚI: AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, verb IV. tranzitiv (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru amănunți: amănunți verb vezi FĂRÎMIȚA. MĂRUNȚI. SFĂRÎMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AMANUNTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amănunți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amănunți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 31 / V: amănunțiărunți1 / prezentul indicativ: amănunțițesc / Etimologie: amănunt cf franceza detailler] 1 Agr A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. A AMĂNUNȚÍ amănunțiésc tranzitiv rar 1 A preface în bucăți mărunte; a mărunți. Amănunțí a amănunți rar verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amănunțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amănunțeá; conjunctiv prezent 3 să amănunțeáscă. |
GRAMATICA cuvântului amănunți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amănunți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amănunți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE amănunţi? Vezi cuvântul amănunţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amănunţi?[ a-mă-nun-ţi ] Se pare că cuvântul amănunţi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL amănunți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Numeral cardinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
