 | as |
|
| Alterna [ al-ter-na ] VEZI SINONIME PENTRU alterna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a alterna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a alterna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a alterna (forma la infinitiv) A alterna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ, alternez, verb I. intranzitiv (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prepoziție «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. • tranzitiv Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată». – prezent industrie și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ, alternez, verb I. intranzitiv 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ tranzitiv A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – în franceză alterner (neologism din limba latină alternare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ, alternez, verb I. intranzitiv și tranzitiv 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. intranzitiv (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din limba franceza alterner, latina alternare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ, alternez, verb I. intranzitiv și tranzitiv 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. intranzitiv (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din limba franceza alterner, latina alternare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ verb I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< limba franceza alterner, conform latina alternare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ALTERNA: A ALTERNÁ a alternaéz 1. tranzitiv A face să se succeadă regulat. 2. intranzitiv 1) A se succede regulat. Ziua a alternaează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, latina alternare Forme diferite ale cuvantului a alterna: a alternaéz a alterna1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALTERNA: ALTERNÁ verb I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< limba franceza alterner, latina alternare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alterna: alterná [Atestat: ODOBESCU, S. I, 368 / prezentul indicativ: alternanez, (rar) altern / Etimologie: franceza alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alterna: alterná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu alternéz, persoana a treia singular: el / ea și plural alterneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alterna: alterná (a alterna) verb, indicativ prezent 3 alterneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ALTERNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alterna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alterna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ALTERNÁ alternaéz 1. Ziua alternaează cu noaptea. I, 368 / prezentul indicativ: alternanez, rar altern / Etimologie: franceza alterner] 1-2 vir A se schimba pe rând. Alterná a alterna verb, indicativ prezent 3 alterneáză. |
GRAMATICA cuvântului alterna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alterna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alterna poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alterna? Vezi cuvântul alterna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alterna?[ al-ter-na ] Se pare că cuvântul alterna are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la sau în aer liber?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul alterna se conjugă: ei ele alterneáză
