 | as |
|
| Alerga [ a-ler-ga ] VEZI SINONIME PENTRU alerga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a alerga alerg în mai multe dicționareDefinițiile pentru a alerga alerg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a alerga (forma la infinitiv) A alerga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALERGA: ALERGÁ, alérg, verb I. intranzitiv 1. A umbla sau a se mișca în fugă, a merge cu viteză, a goni, a fugi. Săriră din nou șanțul, alergară un timp. PAS, L. I 53. Trenul alerga în cîmp deschis. BASSARABESCU, vezi 15. Rada-i nălucire vie Cînd aleargă pe cîmpie. COȘBUC, P. I 96. Mai are două ceasuri bune de alergat. CARAGIALE, O. I 67. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. • figurat În sat vîntul aleargă pe uliță ca un cîine turbat și rătăcit. DUMITRIU, N. 188. Miresme de salcim aleargă și îmbălsămează aerul. ANGHEL, PR. 114. Sub strașina veche și naltă Sînt cuiburi – și-n ele S-ascund rindunele... Și vintul aleargă pe baltă. DEMETRESCU, O. 79. În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. ♦ (Franțuzism neobișnuit, despre o întindere de teren) A se desfășura, a se întinde. Și de ceruri se izbește [stepa] alergînd spre răsărit. MACEDONSKI, O. I 28. 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») A urmări în fugă, a porni în goană pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, B. forme 91. Aleargă după dînsul, bărbate, și nu-l lăsa. CREANGĂ, P. 178. De trei ani aleargă după mine, fără a-mi putea da de urmă. ALECSANDRI, T. I 370. Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul. • figurat Ah! prieteșugul, care toată lumea îl slăvește Și după care aleargă. CONACHI, P. 84. • tranzitiv factitiv A face să fugă, a fugări. [Uliul] se ține după el [după porumbel], îl aleargă și verb reflexiv:ea... să-l prindă. ISPIRESCU, la TDRG. Dacă-i alerga Și l-ăi ajuta, Zău, pre legea mea, Pe el l-oi lăsa Și te-oi alerga De te-oi îmbuca. TEODORESCU, P. P. 449. • Expresia: A(-și) alerga ochii = a-și arunca privirile. [Oșteanul] Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga Pe cea zare cenușie. ALECSANDRI, P. II 10. • reflexiv Undeva se alergau niște cîini lătrînd turbat. DUMITRIU, B. forme 36. Roțile se aleargă una pe alta și nu se ajung niciodată. • tranzitiv factitiv A mîna repede (calul), a-l face să gonească. Năvăliră deodată în goană... doi călăreți, alergînd fiecare cîte o pereche de cai. PREDA, Î. 43. De ți-s dragă, bade, dragă, De nu, iată, lumea-i largă, Ia-ți murgul, și ți-l aleargă, De-ți cată alta mai dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 232. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop urmărit, a se repezi. Cum vor vedea [boierii] că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa [pe Tomșa]. NEGRUZZI, S. I 138. • Expresia: A alerga într-un suflet vezi suflet. • figurat Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. • A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. Aleargă totdeauna la mine după ajutor. 4. A umbla de colo pînă colo, fără țintă precisă. Alerg prin pădure buimac. BENIUC, vezi 97. Iubea mai mult să-și petreacă verb reflexiv:emea cu giucării, alergînd zadarnic încoace și încolo, decît să învețe. DRĂGHICI, R. 4. Măicuță bătrînă Cu brîul de lină, Din ochi lăcrimînd, Pe cîmpi alergînd, De toți întrebind... ALECSANDRI, P. P. 2. • A umbla mult după treburi sau afaceri. Leib aleargă de dimineața pînă noaptea... însă nu găsește o posibilitate de cîștig. SAHIA, N. 97. Alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stingă, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. Scumpul mai mult păgubește, leneșul mai mult aleargă. NEGRUZZI, S. I 248. ♦ tranzitiv (Rar; complementul arată locul pe care sau în care se face mișcarea) A cutreiera, a străbate. De-atunci eu alergai Lumile de-a rîndul. COȘBUC, P. I 260. Multe pățește el, alergînd lumea în larg și în lung. ȘEZ. V 139. Cățelușă șargă Tot cîmpul aleargă (Coasa). GOROVEI, C. 111. 5. (Despre cai) A fugi în cadrul unei curse de cai. Numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ (Despre oameni) A participa la o cursă sportivă bazată pe alergare. Aleargă în cursa ciclistă București-Orașul Stalin. – prezent industrie persoană persoana a treia plural: ei / ele și: (învechit) alerg (PANN, P. vezi II 87). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ALERGA alerg: A ALERGÁ alérg intranzitiv 1) A se deplasa cu viteză, repezind corpul înainte prin pași bruști; a fugi. • a alerga alerg într-un suflet a veni foarte repede. 2) figurat A se mișca foarte repede. Mașina aleargă. 3) A căuta insistent să obțină; a umbla. a alerga alerg după bani. • a alerga alerg (sau a umbla) cu limba scoasă după ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grăbit după treburi. 5) A merge din loc în loc fără scop precis; a umbla; a hoinări; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergări. /<lat. allargare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALERGA: ALERGÁ, alérg, verb I. intranzitiv 1. A merge cu viteză; a goni, a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ tranzitiv A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. Alerg prin pădure buimac (BENIUC). ♦ tranzitiv A cutreiera, a străbate un locuțiune 5. A fugi în cadrul unei competiții sportive. – latina *allargare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALERGA: ALERGÁ, alerg, verb I. intranzitiv 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ tranzitiv A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. ♦ tranzitiv (popular) A cutreiera, a străbate un locuțiune 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive. – latina *allargare (< largus). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALERGA: ALERGÁ alérg, verb I. intranzitiv 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ tranzitiv A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. ♦ tranzitiv (popular) A cutreiera, a străbate un locuțiune 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive. – latina *allargare (< largus). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALERGA: ALERGA verb 1. a fugi, a goni, (învechit și regional) a cure, (regional) a (se) încura, (Bucovina) a scopci. (Calul alerga.) 2. a fugări, a goni. (Îl alerga prin toată curtea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alerga: alergá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu alérg, persoana a treia singular: el / ea aleárgă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural alérge Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alerga: alergá (a alerga) verb, indicativ prezent 3 aleárgă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ALERGA ALERG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alerga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alerga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • alerga într-un suflet a veni foarte repede. Alerga după bani. • alerga sau a umbla cu limba scoasă după ceva a dori foarte mult ceva. Calul alerga. Îl alerga prin toată curtea. Calul alerga. Alergá a alerga verb, indicativ prezent 3 aleárgă. |
GRAMATICA cuvântului alerga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alerga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alerga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alerga? Vezi cuvântul alerga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alerga?[ a-ler-ga ] Se pare că cuvântul alerga are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL alerga Inţelegi mai uşor cuvântul alerga dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și alerga ochii = a-și arunca privirile |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL alerga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Glumeț a măsura pe cineva sau a măsura cuiva ceva pe spinare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul alerga se conjugă: ei ele alérge
