 | as |
|
| Albăstri [ al-băs-tri ] VEZI SINONIME PENTRU albăstri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a albastri în mai multe dicționareDefinițiile pentru a albastri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a albăstri (forma la infinitiv) A albăstri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALBĂSTRI: ALBĂSTRÍ, albăstresc, verb IV. 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. • reflexiv Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranzitiv figurat A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. intranzitiv (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). vezi albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru albăstri: albăstrí [Atestat: MACEDONSKI, O. I, 76 / prezentul indicativ: albastriresc / Etimologie: albastru] 1 verb tranzitiv: A colora în albastru (2). 2 verb reflexiv: A deveni albastru (2). 3 verb reflexiv: (despre lapte) A se subția și a se face albastm (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 verb tranzitiv: (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 verb reflexiv: (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrăn. 7 verb tranzitiv: A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALBĂSTRI: ALBĂSTRÍ, albăstresc, verb IV. 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranzitiv și reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALBĂSTRI: ALBĂSTRÍ, albăstresc, verb IV. 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranzitiv și reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALBĂSTRI: ALBĂSTRÍ, albăstresc, verb IV. 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranzitiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru2. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBĂSTRI: ALBĂSTRI verb 1. a (se) înălbăstri, (Transilvania) a (se) mierii. (albastri un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a albastri la față.) 3. (regional) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilvania) a mierii, (Moldova și Bucovina) a sinili. (albastri rufele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru albăstri: albăstrí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele albăstrésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea albăstreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural albăstreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru albăstri: albăstrí (a albastri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele albăstrésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea albăstreá; conjunctiv prezent 3 să albăstreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ALBĂSTRI: A ALBĂSTRÍ a albastriésc tranzitiv A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru Forme diferite ale cuvantului a albastri: a albastriésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ALBASTRI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A ALBĂSTRI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a albăstri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 76 / prezentul indicativ: a albĂstriresc / Etimologie: albastru] 1 verb tranzitiv: A colora în albastru 2. A albĂstri un obiect cu vopsea. S-a a albĂstri la față. A albĂstri rufele. A albĂstri un obiect cu vopsea. A albĂstri rufele. Albăstrí a a albĂstri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele albăstrésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea albăstreá; conjunctiv prezent 3 să albăstreáscă. A ALBĂSTRÍ a albĂstriésc tranzitiv A face să se albăstrească; a face să fie albastru. |
GRAMATICA cuvântului A ALBĂSTRI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a albăstri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A ALBĂSTRI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE albăstri? Vezi cuvântul albăstri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul albăstri?[ al-băs-tri ] Se pare că cuvântul albăstri are trei silabe |