 | as |
|
| Aiura [ a-iu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU aiura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aiura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aiura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aiura (forma la infinitiv) A aiura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AIURA: AIURÁ, aiurez, verb I. intranzitiv (Și în forma aiuri) 1. A vorbi fără șir, fără înțeles, fiind în stare de inconștiență; a delira. De două ceasuri aiurează și tremură... DUMITRIU, N. 234. S-o îmflat mîna ca butucul!... Pe urmă n-o mai putut să vorbească ca lumea, – aiura, săracul! POPA, vezi 168. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde. Îmi pare că aiurezi. De unde dracul ai găsit obșteasca adunare la Agrigenta? NEGRUZZI, S. I 225. • figurat înstrăinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd într-una locul. IOSIF, PATR. 12. O, ascultă numa-ncoace Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. 2. A se pierde în visări, a visa cu ochii deschiși. Și cu grabă-n veselie ieșind noaptea pe cîmpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit. ALECSANDRI, P. II 189. – Variantă: aiurí, aiuresc, verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AIURA: AIURÁ, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc, verb I. 1. intranzitiv A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. intranzitiv (Rar) A se pierde în visări. 3. tranzitiv (În forma aiuri) A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni; a zăpăci. – [Variante: aiurí verb IV] – Din aiure(a). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AIURA: AIURÁ, aiurez, verb I. intranzitiv 1. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. (Rar) a se pierde în visări. [ pronunție: a-iu-. – Variante: aiurí verb IV] – Din aiure(a). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aiura: aiurá [Atestat: ODOBESCU, ap. HEM 606 / V: -ri / prezentul indicativ: aiuraréz / Etimologie: aiure(a)] 1 vi A delira. 2 vi A vorbi fără sens. 3 vi (Rar) A se pierde în visări. 4 verb tranzitiv: (Fam; îf -ri) A ameți pe cineva cu vorba. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AIURA: A AIURÁ a aiuraéz intranzitiv 1) A vorbi fără înțeles din cauza tulburărilor conștiinței; a fi în delir; a delira. 2) A spune lucruri absurde; a vorbi fără sens. [silabe a-iu-] /Din aiurea Forme diferite ale cuvantului a aiura: a aiuraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AIURA: AIURÁ, aiurez, verb I. intranzitiv 1. A delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde. 2. (Rar) A se pierde în visări. [Variante: aiurí verb IV] – Din aiure(a). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AIURA: AIURA verb (medicina) a delira, (învechit și regional) a bîigui, (Olt.) a lozi. (aiura din cauza febrei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aiura: aiurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu aiuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural aiureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aiura: aiurá (a aiura) (a delira) verb, indicativ prezent 3 aiureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AIURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AIURA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aiura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM 606 / V: -ri / prezentul indicativ: aiuraréz / Etimologie: aiurea] 1 vi A delira. A AIURÁ aiuraéz intranzitiv 1 A vorbi fără înțeles din cauza tulburărilor conștiinței; a fi în delir; a delira. Aiura din cauza febrei. Aiurá a aiura a delira verb, indicativ prezent 3 aiureáză. |
GRAMATICA cuvântului AIURA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aiura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AIURA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aiura? Vezi cuvântul aiura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aiura?[ a-iu-ra ] Se pare că cuvântul aiura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AIURA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reversul medaliei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul aiura se conjugă: ei ele aiureáză
