 | as |
|
| Aduce [ a-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU aduce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a aduce aduc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a aduce aduc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aduce (forma la infinitiv) A aduce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). M-am dus, am căutat în glugă și am adus cavalul. SADOVEANU, N. forme 18. Venise fata de-mpărat Cu alte fete, pe-nserat, S-aducă apă din izvor. COȘBUC, P. I 280. Da de prînz Ce mi-ai adus? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 271. • (Cu privire la ființe) Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. • figurat Nu știu însă cum și ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri. ODOBESCU, S. III 23. • Expresia: Ce vînt te-aduce? se spune celui care vine pe neașteptate. Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. I 123. ♦ (La imperativ) Dă-mi! (În forma regională adă) Adă la mine cele trei smicele de măr dulce! CREANGĂ, P. 273. O slugă... a adus acest bilet. – Adă, am zis. NEGRUZZI, S. I 53. 2. tranzitiv A apropia (ceva) de sine sau de o parte a trupului său. De-abia putu aduce puțin mîna spre gură. CREANGĂ, P. 15. ♦ A da (unui lucru) o anumită mișcare sau direcție. Aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 28. Miu Zglobiul Bine-l aducea, Cu sete-l trîntea. TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Expresia: A o aduce (bine) din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit. A aduce vorba (de sau despre ceva) = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre... Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor. ISPIRESCU, L. 36. 3. tranzitiv A produce, a crea, a da naștere, a pricinui. A aduce beneficii. • Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. Vița ce n-aduce rod se taie. Usturoiul, cînd îl strivești, lacrimi îți aduce. • Expresia: Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu – cui ce-i aduce? EMINESCU, N. 44. 4. tranzitiv A face să ajungă (într-o anumită stare, într-o anumită situație). Iată în ce stare m-ai adus! NEGRUZZI, S. I 19. • Expresia: A aduce (pe cineva) la realitate = a face (pe cineva) să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real. Vartolomeu Diaconu încercă să-și aducă fata la realitate, de la distanță, cu tot soiul de schime elocvente, încruntîndu-se și făcîndu-i semn să înceteze. C. PETRESCU, A. 286. A aduce (pe cineva) la sapă de lemn vezi sapă. A aduce pe (sau la) brazdă (bună) vezi brazdă. • (În legătură cu substantive abstracte introduse prin prepoziție «la», exprimă acțiunea corespunzătoare sensului substantivului) Am adus la îndeplinire ordinul. • M-a trimis... să aduc la cunoștința măriei-voastre că el, cică, poate să vă facă podul.. CREANGĂ, P. 80. 5. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin. prepoziție «cu») A semăna (cu cineva sau cu ceva). Ai! ce mai cal! Al meu, tăiat din lemn de corn... Nici pe departe n-aducea cu-acela [al copiilor de bogătași]. BENIUC, vezi 36. [Părintele Palamon] aduce puțin și cu poetul Costache Conachi. IBRĂILEANU, A. 129. Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește și aduci la mers cu de-a noastre. CREANGĂ, P. 129. Aducea de departe cu un amic al maiorului. ALECSANDRI, T. I 352. 6. reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a-și aminti, vezi aminte. – Forme gramaticale: imperativ ádu și (regional) ádă, perfectul simplu adusei, participiu adus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ADUCE aduc 1.: A ADÚCE adúc 1. tranzitiv I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducând cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. a aduce aduc 1. mâna la cap. 3) A face să capete o anumită direcție sau înclinație. a aduce aduc 1. vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza. a aduce aduc 1. câștig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face să ajungă într-o anumită stare sau situație. a aduce aduc 1. (pe cineva) la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva. 6) A înfățișa spre examinare. a aduce aduc 1. un argument. II. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină): a aduce aduc 1. la cunoștință a înștiința. a aduce aduc 1. mulțumiri a mulțumi. a aduce aduc 1. jertfă a jertfi. A-și a aduce aduc 1. aminte a-și aminti. 2. intranzitiv 1) popular (urmat de un substantiv precedat de prepoziția cu) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) (urmat de un determinant precedat de prepoziția a) A emana un miros specific (de obicei, neplăcut). a aduce aduc 1. a mucegai. a aduce aduc 1. a dogorât. /<lat. adducerre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. ♦ (La imperativ) Dă-mi! 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. Aduce puțin mâna spre gură (CREANGĂ). ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a-și potrivi vorbele cu dibăcie. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a crea; a pricinui. Un copac neîngrijit nici o roadă nu aduce (NEGRUZZI). 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație. • Expresia: A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; figurat a uniformiza. 5. intranzitiv A semăna cu cineva sau cu ceva. Aducea de departe cu un amic al maiorului (ALECSANDRI). 6. tranzitiv și reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a-și aminti. – latina adducere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, aduc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație, stare. 5. intranzitiv A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. tranzitiv și reflexiv (în locuțiune verbalaală) A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. – latina adducere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADÚCE, adúc, verb III. 1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). • Expresia: Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. 2. tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. • Expresia: A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. tranzitiv A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație, stare. 5. intranzitiv A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. tranzitiv și reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a(-și) aminti. – latina adducere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aduce: adúce (adúc, adús), verb – 1. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A încovoia, a arcui, a îndoi. 4. A se asemăna. – Mr. aduc (adușu, aduțire), megl. duc (duși), istr. aducu. < latina addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); conform italiana addurre, vezi limba franceza aduir, cat. adur, spaniolă aducir, vezi portugheză aduzir. conform duce. derivat aducător, adjectiv (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, substantiv feminin (învechit, targă); aducătură, substantiv feminin (învechit, verb reflexiv:ajă, magie); adus, substantiv neutru (acțiunea de a aduce, aducere); adusătură, substantiv feminin (contagiere). Forme diferite ale cuvantului aduce: adúc adús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADUCE: ADUCE verb 1. a duce. (I-a aduce pachetul acasă.) 2. a îndoi. (aduce cuiul în jos.) 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. (A aduce mari economii statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (aduce mari beneficii.) 5. a se apropia, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (învechit și popular) a se lovi, (regional) a se cumpăni, (învechit) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (aduce cu sora lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aduce: adúce (a aduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, persoana întâi plural: noi adúcem, persoana a doua plural: voi adúceți, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu ádu (și: ád-o), negație nu adúce, persoana a doua plural: voi adúceți; gerunziu aducấnd; participiu adús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aduce: adúce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu adú (dar: ad-o), negație nu adúce; participiu adús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ADUCE ADUC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aduce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aduce mâna la cap. Aduce vorba despre ceva sau despre cineva a pomeni despre ceva sau despre cineva. Aduce câștig. Aduce pe cineva la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva. Aduce un argument. împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină: aduce la cunoștință a înștiința. Aduce mulțumiri a mulțumi. Aduce jertfă a jertfi. A-și aduce aminte a-și aminti. Aduce a mucegai. Aduce a dogorât. I-a aduce pachetul acasă. Aduce cuiul în jos. A aduce mari economii statului. Aduce mari beneficii. Aduce cu sora lui. Adúce a aduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adúc, persoana întâi plural: noi adúcem, persoana a doua plural: voi adúceți, imperfect persoana a treia singular: el / ea aduceá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aduséi, persoana întâi plural: noi adúserăm; imperativ persoana a doua singular: tu ádu și: ád-o, negație nu adúce, persoana a doua plural: voi adúceți; gerunziu aducấnd; participiu adús. A aduce mari daune statului. Aduce mari beneficii. |
GRAMATICA cuvântului aduce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aduce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aduce poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aduce? Vezi cuvântul aduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aduce?[ a-du-ce ] Se pare că cuvântul aduce are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL aduce Inţelegi mai uşor cuvântul aduce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Expresia: A o aduce bine din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu – cui ce-i aduce? EMINESCU, N A aduce pe cineva la realitate = a face pe cineva să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real Reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti, vezi aminte A o aduce bine din condei = a-și potrivi vorbele cu dibăcie A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; figurat a uniformiza Tranzitiv și reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre Tranzitiv și reflexiv în locuțiune verbalaală A-și aduce aminte = a-și aminti A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare A aduce vorba de sau despre ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre Tranzitiv și reflexiv În expresie A-și aduce aminte = a-și aminti |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aduce |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hârtie fotografică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
