|
Adăuga [ a-dă-u-ga ] VEZI SINONIME PENTRU adăuga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a adauga în mai multe dicționareDefinițiile pentru a adauga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a adăuga (forma la infinitiv) A adăuga conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADĂUGA: ADĂUGÁ, adăug, verb I. 1. tranzitiv A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. ▭ (În forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. vezi III 78. • (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? • (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. reflexiv A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. tranzitiv (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. forme 92, BENIUC, vezi 112, SADOVEANU, N. forme 13), verb I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. forme 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) verb IV, (învechit și regional) adaóge, participiu adaos (ODOBESCU, S. III 10), verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adăuga: adăugá [Atestat: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: adaugadă-u- / prezentul indicativ: adáug, adáog, (înv) adăugésc / Etimologie: lat adaugere] 1 verb tranzitiv: A (mai) pune peste. 2 verb tranzitiv: (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) alătura. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) alipi. 7 verb tranzitiv: (Înv; despre țări, regiuni) A anexa. 8 verb reflexiv: (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 verb tranzitiv: A continua. 10 verb tranzitiv: A spori (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADĂUGA: ADĂUGÁ, adáug, verb I. 1. tranzitiv A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [ pronunție: -dă-u-. – Var: adăogá verb I, adáoge verb III, adăogí, adăugí verb IV] – latina *adaugere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADĂUGA: ADĂUGÁ, adáug, verb I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [ pronunție: -dă-u-. – Variante: adăogá verb I, adáoge verb III, adăogí, adăugí verb IV] – latina *adaugere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADĂUGA: ADĂUGÁ, adáug, verb I. 1. tranzitiv A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. reflexiv A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Variante: adăogá verb I, adáoge verb III, adăogí, adăugí verb IV] – latina *adaugĕre. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adăuga: adăugá verb (silabe -dă-u-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu adáug, persoana a treia singular: el / ea și plural adáugă (silabe -da-u-), persoana întâi plural: noi adăugăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural adáuge; gerunziu adăugând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adăuga: adăugá (a adauga) (-dă-u-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu adáug, 3 adáugă (-da-u-), persoana întâi plural: noi adăugắm; conjunctiv prezent 3 să adáuge; gerunziu adăugấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADĂUGA: ADĂUGA verb a pune. (adauga puțină sare în aluat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A adăuga: A adăuga ≠ a reduce, a scădea Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ADAUGA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A adăuga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a adăuga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 309/11 / V: -ăogá, înv -ăoagá, adáoge, înv -ăogí, -ugí / P: a adăugadă-u- / prezentul indicativ: adáug, adáog, înv adăugésc / Etimologie: lat adaugere] 1 verb tranzitiv: A mai pune peste. Adăugá a a adăuga -dă-u- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu adáug, 3 adáugă -da-u-, persoana întâi plural: noi adăugắm; conjunctiv prezent 3 să adáuge; gerunziu adăugấnd. A adăuga puțină sare în aluat. A adăuga puțină sare în aluat. |
GRAMATICA cuvântului A adăuga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a adăuga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A adăuga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adăuga? Vezi cuvântul adăuga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adăuga?[ a-dă-u-ga ] Se pare că cuvântul adăuga are patru silabe |