 | as |
|
| Acredita [ a-cre-di-ta ] VEZI SINONIME PENTRU acredita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a acredita în mai multe dicționareDefinițiile pentru a acredita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a acredita (forma la infinitiv) A acredita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ, acreditez, verb I. tranzitiv 1. A împuternici (pe cineva) ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Romîne în statele străine. CONST. R.P.R. 23. [La ședința Marii Adunări Naționale] au asistat reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate în R.P.R., reprezentanți ai presei romîne și străine și numeroși oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566. 2. (Cu privire la o știre, la un fapt neconfirmat) A face să apară demn de crezare, să fie acceptat, primit ca adevărat. Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă. SADOVEANU, N. forme 9. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ, acreditez, verb I. tranzitiv 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. ♦ A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. (finanțe) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. – Din limba franceza accréditer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ, acreditez, verb I. tranzitiv 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (finanțe) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din limba franceza accréditer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ, acreditez, verb I. tranzitiv 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – în franceză accréditer. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ verb trecut 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (finanțe) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< limba franceza accréditer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITA: ACREDITÁ verb I. trecut 1. A da puteri unui reprezentant pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< limba franceza accréditer, conform italiana accreditare, germana akkreditieren]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acredita: acredita verb tranzitiv: [Atestat: CADE / prezentul indicativ: acreditatéz / Etimologie: franceza accréditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină. 3 (Îe) A acredita o idee A susține o idee. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ACREDITA: A ACREDITÁ a acreditaéz tranzitiv 1) (persoane) A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face să dispună de un acreditiv. /<fr. accréditer, italiana accreditare Forme diferite ale cuvantului a acredita: a acreditaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acredita: acreditá verb (silabe -cre-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu acreditéz, persoana a treia singular: el / ea și plural acrediteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acredita: acreditá (a acredita) (a-cre-) verb, indicativ prezent 3 acrediteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ACREDITA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acredita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acredita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acredita verb tranzitiv: [Atestat: CADE / prezentul indicativ: acreditatéz / Etimologie: franceza accréditer] 1 Fin A deschide cuiva un credit comercial. 3 Îe A acredita o idee A susține o idee. A ACREDITÁ acreditaéz tranzitiv 1 persoane A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. Acreditá a acredita a-cre- verb, indicativ prezent 3 acrediteáză. |
GRAMATICA cuvântului acredita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acredita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acredita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acredita? Vezi cuvântul acredita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acredita?[ a-cre-di-ta ] Se pare că cuvântul acredita are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pompa de undeva bani?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul acredita se conjugă: ei ele acrediteáză
