 | as |
|
| Absolvi [ ab-sol-vi ] VEZI SINONIME PENTRU absolvi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a absolvi absolv în mai multe dicționareDefinițiile pentru a absolvi absolv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a absolvi (forma la infinitiv) A absolvi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru absolvi: absolví (-v, -ít), verb 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < latina absolvere (secolul XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (conform Iordan, BF, II, 53). – derivat absolvent, adjectiv (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, substantiv feminin (terminarea unei forme de învățămînt). Forme diferite ale cuvantului absolvi: absolvi-v absolvi-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVÍ verb IV. trecut 1. A termina o formă de învățământ. 2. (juridic) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < latina absolvere, conform germana absolvieren, limba franceza absoudre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVÍ, (1) absolvesc și (2) absólv, verb IV. tranzitiv 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învîțămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul sîvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absolvi: absolví verb trecut 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (juridic) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germana absolvieren, latina absolvere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, verb IV. tranzitiv 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germana absolvieren, latina absolvere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolvi: absolvi verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: (1) -vesc, (2) absolv / Etimologie: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVÍ, (1) absolvesc, (2) absólv, verb IV. tranzitiv 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățământ. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – germana absolvieren (neologism din limba latină absolvere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVÍ, absólv, verb IV tranzitiv 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germana absolvieren, latina absolvere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLVI: ABSOLVI verb 1. a isprăvi, a sfîrși, a termina. (A absolvi liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (învechit) a milui, a pardona, a slobozi. (A absolvi de o pedeapsă, de o obligație.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ABSOLVI2 absolv: A ABSOLVÍ2 absólv tranzitiv 1) juridic (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, latina absolvere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolvi: !absolvi (a absolvi) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) verb, indicativ prezent 3 absólvă, imperfect persoana a treia singular: el / ea absolveá; conjunctiv prezent 3 să absólve Forme diferite ale cuvantului absolvi: absolvia absolvi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolvi: absolví (a termina un an școlar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele absolvésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea absolveá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural absolveáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru absolvi: absolví, (1) absolvesc, (2) absólv verb IV. trecut 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă. Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolvi: absolví (a scuti de pedeapsă) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural absólvă, imperfect persoana a treia singular: el / ea absolveá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural absólve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru absolvi: absolvi vezi a termina studiile: a absolvi liceul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ABSOLVI ABSOLV' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL absolvi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolvi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A absolvi liceul. A absolvi de o pedeapsă, de o obligație. A absolvi liceul. A absolvi de o pedeapsă. !absolvi a absolvi a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă verb, indicativ prezent 3 absólvă, imperfect persoana a treia singular: el / ea absolveá; conjunctiv prezent 3 să absólve. |
GRAMATICA cuvântului absolvi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolvi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul absolvi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE absolvi? Vezi cuvântul absolvi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolvi?[ ab-sol-vi ] Se pare că cuvântul absolvi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL absolvi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala și adjectiv cu sau fără socoteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul absolvi se conjugă: ei ele absólvă
