 | as |
|
| Abjura [ ab-ju-ra ] VEZI SINONIME PENTRU abjura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a abjura abjur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a abjura abjur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a abjura (forma la infinitiv) A abjura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURÁ, abjúr, verb I. tranzitiv (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. [Julieta către Romeo:] Renunță l-al tău tată, abjură-ți al tău nume. MACEDONSKI, O. II 117. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abjura: abjura verb tranzitiv: [Atestat: MACEDONSKI, O. II, 117/ prezentul indicativ: abjurajur / Etimologie: franceza abjurer, lat abjurare] A nega, public, o credință religioasă, o doctrină, o concepție etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURÁ, abjúr, verb I. tranzitiv (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – în franceză abjurer (neologism din limba latină abjurare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURÁ, abjúr, verb I. tranzitiv A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din limba franceza abjurer, latina abjurare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURÁ, abjúr, verb I. tranzitiv A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din limba franceza abjurer, latina abjurare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURÁ verb I. trecut (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. [< limba franceza abjurer, latina abiurare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ABJURA abjur: A ABJURÁ abjúr tranzitiv (doctrine, concepții, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, limba franceza abjurer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abjura: abjurá verb trecut a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< limba franceza abjurer, latina abiurare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABJURA: ABJURA verb a se lepăda, a renega. (abjura o credință, o doctrină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abjura: abjurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu abjúr, persoana a treia singular: el / ea și plural abjúră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abjura: abjurá (a abjura) verb, indicativ prezent 3 abjúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ABJURA ABJUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abjura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abjura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 117/ prezentul indicativ: abjurajur / Etimologie: franceza abjurer, lat abjurare] A nega, public, o credință religioasă, o doctrină, o concepție etc. Abjura o credință, o doctrină. A abjura de la o credință. Abjurá a abjura verb, indicativ prezent 3 abjúră. |
GRAMATICA cuvântului abjura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abjura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abjura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE abjura? Vezi cuvântul abjura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abjura?[ ab-ju-ra ] Se pare că cuvântul abjura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL abjura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu patos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul abjura se conjugă: ei ele abjúră
