 | as |
|
| Abate [ a-ba-te ] VEZI SINONIME PENTRU abate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a abate în mai multe dicționareDefinițiile pentru a abate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a abate (forma la infinitiv) A abate conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE2, abát, verb III. 1. reflexiv (Determinat uneori prin «din drum», «din cale») A părăsi direcția pe care o avea și a lua altă direcție; figurat (urmat de determinări introduse prin prepoziție «de la») a se depărta de la o linie de conduită sau de gîndire, de la o normă sau o regulă fixă. Abătîndu-se din drum, a vizitat ruinele cetății. • Mi se pare că te-ai abătut de la subiect. SADOVEANU, N. forme 8. ♦ tranzitiv Demascarea și zdrobirea devierii de dreapta a arătat forța partidului, capacitatea sa de a lichida cu fermitate orice încercare de a-l abate de pe drumul marxism-leninismului, de pe drumul apărării intereselor oamenilor muncii și al luptei pentru fericirea poporului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 697. Vînturi dușmănoase... abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V, A. 9. Văzînd baba că nu poate abate pe ficiorașul său din voia lui, i-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. • intranzitiv Abătură cătră stîngă, la mănăstire, și poposiră tocmai la slujba de sară, între lumini și cîntări. SADOVEANU, B. 69. Abatem la stingă și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 149. A doua zi, mergînd iarăși cu vitele la păscut, abătu din drum și dete iarăși pe la copaciul cu pricina. ISPIRESCU, L. 231. • (Rar, subiectul este drumul) Pe drumul care abate din șosea încoace se aud venind pași de cai. CARAGIALE, O. I 290. ♦ (Cu privire la ochi, căutătură etc.) A întoarce. Nu-ți abate ochii; taina ce-mi ascunzi e prea ușoară. DAVILA, vezi vezi 82. 2. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe la» sau «prin») A se opri în treacăt într-un loc sau la cineva, uneori apucînd pe alt drum. Trebuia să găsesc numai verb reflexiv:eme potrivită ca să mă abat o zi prin părțile astea. SADOVEANU, M. C. 118. Rebegiți de frig, ne abatem pe la Neculai Moraru, să ne mai încălzim. VLAHUȚĂ, O. A. 387. • (Eliptic) Dacă aș ști anume la ce baltă..., m-aș abate călare. SADOVEANU, N. forme 86. tranzitiv factitiv Ce vînt te-a abătut pe la noi? intranzitiv (Rar) Au și plecat după leac, abătînd iarăși pe la Ileana Cosînțana. SBIERA, P. 29. 3. reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate. După perioada ploilor de primăvară, pe Bărăgan se abătuseră valuri neobișnuite de căldură. MIHALE, O. 489. Afară, vîntul nopții s-abătu pe la geamuri, le cercă dacă-s bine prinse, apoi fugi mai departe, chiuind. DUNĂREANU, CH. 112. Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuseră asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gîndea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. REBREANU, R. II 131; figurat Cînd s-a abătut peste lume viforul celui dinții război, erau mai puțini [din neamul Roșculeștilor]: SADOVEANU, P. M. 39. Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici, peste a căror țară se abătuse – se vede – o margine din poalele nesfîrșit de lungi ale mantalei mele. HOGAȘ, M. N. 11. ♦ intranzitiv unipersonal (Construit cu dativul) A-i trece prin minte, a-i cășuna, a i se năzări. Niță Stanciu e pus la toate muncile. Trage de el și unul și altul. E și la cheremul bucătăreselor. Cui îi abate ceva își aduce aminte de el. PAS, L. I 97. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier, ca pe verb reflexiv:emea veche. ALECSANDRI, T. I 337. 4. tranzitiv A doborî, a culca la pămînt. Încarcă, Joe, cerul tău Cu nouri în mînie! Ș-asemenea unui copil Ce-abate scaiul pe poteci, Deprinde-ți apriga mînie Trăsnind stejari și piscuri reci! CERNA, P. 78. Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure De-abate toți copacii mari Din falnica pădure! ALECSANDRI, P. A. 205. ♦ reflexiv A cădea. Se abătu cu fața la pămînt: cu mîinile întinse pe lîngă cap, înaintă pînă la picioarele bătrînului. SADOVEANU, O. I 277. Arabul e-n viață și calul sosește, Dar vai, cînd s-oprește, S-abate jos mort! MACEDONSKI, O. I 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE2, abát, verb III. 1. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, figurat de la o normă fixată etc.). 2. reflexiv A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ tranzitiv A aduce. Ce vânt te abate pe la noi? 3. reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ intranzitiv A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. tranzitiv A-l descuraja, a-l deprima, a-l mâhni. Vestea l-a abătut. 5. tranzitiv (Franțuzism) A culca la pământ; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ reflexiv (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pământ (SADOVEANU). – latina abbattere, (5) limba franceza abattre. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE2, abát, verb III. 1. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, figurat de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ reflexiv și tranzitiv A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. reflexiv și intranzitiv A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. tranzitiv A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. tranzitiv (Franțuzism) A doborî la pământ. – latina abbattere, (4, 5) din limba franceza abattre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE2, abát, verb III. 1. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) îndepărta (de la o direcție inițială, figurat de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ reflexiv și tranzitiv A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. reflexiv și intranzitiv A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. tranzitiv A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. tranzitiv A doborî la pământ. – latina abbattere, (4, 5) din limba franceza abattre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru abate: abate1 substantiv masculin (termen bisericesc) 1 Titlu dat superiorului unei abații. ♦ Persoană care are acest titlu. ♦ specializare Superiorul unor ordine monahale catolice, precum benedictinii. 2 (mai ales în secolul 18) Titlu onorific acordat unor preoți catolici, unor seminariști și chiar unor laici autorizați să poarte haina preoțească. ♦ Persoană care poartă acest titlu. • plural -ți. / <it. ab(b)ate; conform latina abbās, -ātis, limba neogreacă αββάς; cuv, arameic. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABATE: ABATE verb 1. a devia, a muta, a schimba. (abate cursul unei ape.) 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (învechit) a (se) scăpăta. (S-a abate de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se abate în drum și pe la el.) 4. a sustrage. (Gîndurile îl abate de la lucru.) 5. a călca, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a o păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (Se abate de la o lege.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru abate: abáte (abáți), substantiv masculin – 1. Titlu dat superiorului unei abații. – 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – derivat abațial, adjectiv (referitor la o abație), din italiana abbaziale; abație, substantiv feminin (mănăstire condusă de un abate), din italiana abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din latina abbatissa (secolul XIX). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abate: abáte2 verb I. trecut, reflexiv a (se) îndepărta de la o direcție, o normă, o linie de conduită. II. trecut a doborî, a culca la pământ. III. reflexiv a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< latina abbattere, limba franceza abattre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abate: abáte2, abat, verb III. 1. trecut și reflexiv A (se) îndepărta (de la o direcție, figurat) de la o normă, de la o linie de conduită. 2. reflexiv (Despre fenomene ale naturii) A veni pe neașteptate, cu putere. Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE1, abați, substantiv masculin 1. Titlu dat superiorului unei abații; persoană care are acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din italiana ab(b)ate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE verb III. 1. trecut, reflexiv, intr. A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc. 2. trecut A doborî. 3. reflexiv A se năpusti, a cădea. [conform limba franceza abatire, italiana abbattere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abate: abáte2 (a abate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abát, persoana întâi plural: noi abátem, persoana a doua plural: voi abáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea abăteá; conjunctiv prezent 3 să abátă; imperativ persoana a doua singular: tu abáte, persoana a doua plural: voi abáteți; participiu abătút Forme diferite ale cuvantului abate: abatea abate Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE1, abați, substantiv masculin 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din italiana ab(b)ate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE substantiv masculin 1. Stareț, superior al unei mănăstiri catolice de călugări. 2. Titlu onorific care se dă unor clerici catolici. [< italiana abbate, conform latina abbas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abate: abate1 substantiv masculin [Atestat: BUDAI-DELEANU, Ț. 10 / Plural: abateați / Etimologie: it abbate, lat abbas, -atis] 1 Stareț al unei abații. 2 Titlu onorific dat unor clerici catolici. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abate: *abáte m., plural țĭ (it. abáte și abbate, latina ábbas, abbátis, vgr. abbás, despre sirianu abba, tată). La catolici, egumen, stareț. Titlu preuțesc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abate: abate3 verb tranzitiv: [Atestat: ALECSANDRI, P. III, ap. DA ms / prezentul indicativ: abat / Etimologie: franceza abattre] (Frm) 1 A culca pe pământ Si: a doborî. 2 (Fig) A deprima. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE1 substantiv masculin Titlu dat superiorului unei abații sau (în mod excepțional) unor preoți catolici – latina literar abbas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abate: abáte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abát, persoana întâi plural: noi abátem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural abátă; participiu abătút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE1 substantiv masculin Titlu dat preoților catolici sau (mai ales) starețului unei mănăstiri de călugări catolici. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE1, abáți, substantiv masculin abate (din aram. abba (= tată), prin interm. greacă άββας și latina abbas, -atis) [DRAE] Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abate: abáte1 substantiv masculin 1. superior al unei abații. 2. preot, cleric la catolici. (< italiana abbate) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE abateți m. 1) Stareț al unei abații. 2) Preot catolic. /<it. abbate Forme diferite ale cuvantului abate: abateți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abate: abáte1, abați, substantiv masculin Titlu dat unor preoți catolici. Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ABATE: ABÁTE verb vezi apuca, cășuna, năzări, veni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru abate: abate verb vezi APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abate: abate m. egumen, stareț (la Catolici). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A abate: A (se) abate ≠ a (se) îndrepta Forme diferite ale cuvantului a abate: a abatese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abate: abáte substantiv masculin, plural abáți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abate: abáte1 substantiv masculin, plural abáți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ABATE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Abate cursul unei ape. S-a abate de la subiect. Se abate în drum și pe la el. Gîndurile îl abate de la lucru. Se abate de la o lege. S-a abate de la subiect. Se abate în drum și pe la el. Gândurile îl abate de la lucru. Abáte2 a abate verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abát, persoana întâi plural: noi abátem, persoana a doua plural: voi abáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea abăteá; conjunctiv prezent 3 să abátă; imperativ persoana a doua singular: tu abáte, persoana a doua plural: voi abáteți; participiu abătút. 10 / Plural: abateați / Etimologie: it abbate, lat abbas, -atis] 1 Stareț al unei abații. ABÁTE1, abáți, substantiv masculin abate din aram. ABÁTE abateți m. |
GRAMATICA cuvântului abate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abate poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE abate? Vezi cuvântul abate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abate?[ a-ba-te ] Se pare că cuvântul abate are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL abate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unul după altul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul abate are forma: abáți
